10 Sins ~Traducere~

Capitolul 3

Am rămas fără cuvinte, întregul meu trup cerându-mi să mă ridic și să fug, dar nu puteam. Nu puteam să fac asta.  Era chiar în fața mea, cu mâinile sale îmbrăcate de sângele lui Grace și care se apropiau din ce în ce mai tare de mine.

A îngenunchiat lângă mine iar mâinile sale și-au găsit locul pe stomacul meu. Am supt în respirație și el a rânjit, mâinile călătorindu-i acum în susul și josul pieptului meu, acoperindu-mă cu sânge.

Am țipat și am încercat să îi dau mâinile la o parte. Mirosul oribil al lichidului roșu mi-a umplut nările și voiam să dau la rațe din nou, dar iar nu puteam. A râs în timp ce eu plângeam și încercam să îl fac să se oprească.

Mâinile sale au ajuns la gâtul meu și mi-am simțit pielea udă de la sânge, într-u cât tremuram la strânsorile lui. A râs din nou iar  o mână de-a lui a juns la linia maxilarului meu și apoi pe obraz. Am plâns și mai tare și îl rugam printre suspine, dar tot nu s-a oprit. A continuat să îmi învelească fața cu sângele celui mai bun prieten și mi-am simțit inima căzând în stomac.

-Te rog, te rog oprește-te! am cerșit printre suspine, capul tremurându-mi tot timpul acesta.

-Nu-mi cere mie să mă opresc! mi-a țipat în față, făcându-mă să-mi închid ochii.

-Te rog, voi face orice îmi vei cere...te rog!  am țipat iar el și-a îndepărtat mâinile.

-Desigur că vei face,  a spus calm.

Mi-am deschis ochii și m-am uitat în jos la hainele mele care erau îmbibate cu sânge. Am tușit din nou, inima tremurându-mi în piept. Mă simțeam rău și în durere, iar el rânjea chiar în fața mea.

-Cine...cine ești tu? am întrebat cu vocea mea amorțită.

-Sunt cel care te va omorî!

Vocea sa nu mi-a făcut bine deloc.

Tremuram și îmi pierdusem glasul. Nu știam ce să spun sau cum să îl mai rog. Era crud și fără inimă.

-De ce... de ce? am plâns iar el s-a dat în spate ca să se uite la mine.

-Pentru că asta e ceea ce sunt eu acum.

Jumătate din fața lui i-o ascundea întunericul, iar cealaltă jumătate o vedeam datorită focului. Arăta ca un demon, o creatură ce mă înfricoșa.

-Ce..ce ești tu? am întrebat confuză.

-Nu vei înțelege niciodată.

Am respirat greu pentru aer și gâtul mă durea. Aveam  să mă îmbolnăvesc, știam asta. În special cu tot sângele care era lipit pe pielea mea.

-Acum iubire, vreau să mergi în cortul tău și să stai acolo!

Am dat din cap încet și am încercat să mă ridic în picioare dar mi-am pierdut echilibrul și am căzut pe pământ.

Mă privea intens, dar am putut să văd licărirea de amuzament din spatele ochilor săi negri. Am încercat din nou și m-am ridicat stând pe picioarele care mă dureau.

Ochii săi îmi priveau intens spatele atunci când am mers încet înspre cortul meu, ochii mei fixați pe sângele ce ieșea afară pe gaura din creierul lui Grace.

Mi-am strâns buzele pentru a putea ține tot ce avea de gând să iasă din mine din nou. Gândul că sângele lui Grace încă mai este pe fața și hainele mele mă fac să mă simt rău.

Am deschis cortul și mi-am dat jos papucii. L-am auzit chițăind la mișcarea mea, dar chiar dacă eram deja murdară din cap până-n picioare, nu voiam să se facă mizerie. Dar el a făcut-o. În cortul meu se vedea mizeria făcută de pașii săi și mi-am încrețit fruntea.