Eram obosita de la atata alergat, dar stiam ca nu trebuie sa ma opresc. Trebuia sa continui sa alerg, dar imi era greu cu picioarele amortite si gatul uscat care practic cersea pentru apa.
Ma simteam pierduta. Tot ce puteam să văd erau copaci, tufișuri, copaci, pietre, noroi, și iar, copaci. Știam ca alerg in directia gresita, dar nu aveam nici o alta posibilitate. M-am oprit pentru a-mi regla respiratia, plasandu-mi o mana pe genunchi si cealalta pe piept.
Sunt sigura ca alergam de mai bine de 20 de minute, 30 chiar. Dar, de fiecare data cand ma gandeam ca as putea fii libera pentru totdeauna, evadand din labirintul asta, nu imi mai pasa de cat de mult imi fortam picioarele sa alerge in continuare.
O mana m-a luat de umar atunci cand m-am indreptat, si m-a tras la o parte, facandu-ma sa urlu de durere.
Frica si anxietatea cresteau in mine cand am fost izbita de un perete, o palma acoperindu-mi gura, tinanadu-ma tot mai strans de umar. Lacrimile au aparut imediat in ochii mei in timp ce ma uitam in cei negrii ai sai, inima batand cu putere in timp ce se apropia de fata mea, cu maxilarul inclestat.
-De ce ai facut asta?!
-Cine naiba te-a pus sa fugi?
-Realizezi in ce te-ai bagat acum?!
-Ce are de gand sa-ti faca?!
Urletele sale m-au bagat in ceata.
Ce avea de gand sa-mi faca? Stai.. acum sunt doi?
M-am incruntat in timp ce il priveam furioasa. A respirat adanc, narile tremurand si venele pompand in timp ce se uita la mine. Respiratia mea era grea, spatele ma durea atat de tare.
-Esti atat de proasta!
M-am uitat la el terifiata, in timp ce ma privea dezaprobator. Mi-am luat privirea inainte sa vad ca tot ce e in jurul mea se schimba in negru si apoi sa fiu iar in acea casa bantuita cu el, in afara camerei mele.
Cum s-a intamplat asta? Era ceea ce pare si asta facea mereu atunci cand trece ca un fulger pe langa mine?
Usa de la camera mea s-a deschis, m-a aruncat acolo inainte sa intre si el si sa o tranteasca. M-am uitat la el cu frica, matele intorcandu-se in timp ce el se apropia de mine, ochii sai parca vazand prin mine.
-Mica javra ce esti!
Am cazut pe podea atunci cand palma sa a facut contact cu obrazul meu. Capul s-a dat la o parte si lacrimile au inceput din nou ca curga. Gemete de durere mi-au parasit gura. M-am uitat la el indurerata, inima se spargea cu cat respiram mai mult.
-Ai crezut ca poti sa fugi, nu? Ai crezut ca te-as fi lasa sa pleci asa?!
S-a lasat in jos, m-a prins de marginea tricoului, ridicandu-ma si aruncand-ma din nou.
-Imi pare rau...
-Iti pare rau? Chiar iti pare?! a reptetat sarcastic, lovindu-ma in stomac.
Am lasat un alt tipat. Acum, burta ma durea mai tare. Imi era dificil sa respir. Ochii imi ardeau de la atatea lacrimi, nu mai puteam suporta atata violenta. Inima mea se ducea de rapa cu fiecare secunda.
-Sa nu mai indraznesti sa-mi spui mie ca iti pare rau!
-Nu pleci de aici! Mintea ta cacacioasa n-a inteles asta pana acum?
A injurat, scotand cotitul de la curea.
Ochii mei s-au facut cat cepele si am incercat sa ma dau mai in spate. Dar nu puteam. Corpul meu era lipsit de putere, ca abia de mai respiram. A ranjit si s-a aplecat spre mine, inainte sa aduca cutitul mai aproape de fata mea, bagandu-l in osul maxilarului.
CITEȘTI
10 Sins ~Traducere~
Fanfiction-Sunt un monstru! mi-a țipat în față, venele pulsându-i cu putere, gata să-i iasă afară. Am încercat să-mi stăpânesc lacrimile, dar am eșuat, toate acele luni de răbdare și furie făcându-mi corpul să tremure. Inima îmi bătea atât de tare în piept în...
