Latino Lover

C A P I T O L U L 42

— Cu ce alt motiv te-aș săruta, Valentino? am insistat dezamăgită de faptul că manifesta neîncredere în mine în continuare. Mă portretiza în sinea lui ca un personaj diabolic care se folosea de el pentru a-și atinge scopurile când eu nu eram în realitate așa ceva.

— Nu știu, pentru că vrei un tip drăguț lângă tine pe care să-l folosești pe post de iubit atunci când ai chef și îți amintești bineînțeles.

— Îmi aduc aminte că am un iubit din când în când cu toate că îți dau mesaje și încerc să te sun în fiecare zi, nu? Cum vine asta, Valentino? încercasem să găsesc o legătură pertinentă între acuzațiile lui Valentino și faptele mele.

— Hai să fim sinceri, Madena. Îți pasă mai mult de faptul că ai omis să îmi povestești despre planurile tale de viitor decât de faptul că m-ai rănit, cuvintele lui continuau să se simtă ca niște cuțite care aveau ca țintă finală inima mea. Cum putea să se gândească la așa ceva?

— Îmi pasă mai mult de relația noastră și atât, Valentino! Nu înțeleg de unde ți-ai făcut părerile astea atât de dure despre mine. Aseară când te-am cărat acasă de la club, fiind beat nu mai aveam intenții viclene. Ori când am încercat să te pun pe picioare după răul de la băutură, tot rea eram?

Nu mai spusese nimic, însă își trecuse palmele peste față sub ochii mei. Era clar că orice se petrecea în interiorul lui, nu avea să îmi spună vreodată.

— Eram atât de îngrijorată în legătură cu tine, iar tu erai ocupat să ții în brațe tipe găsite la întâmplare prin club, să bei și să fumezi. Dar iată-mă aici, lângă tine, deși nu ar fi trebuit să fiu. Poate era mai bine să dorm acasă liniștită fără să fiu nevoită să îți suport toanele! m-am răstit la el puțin, simțindu-mă descurajată de felul în care mă trata.

— Nu mai știu ce am făcut, bine? Am băut, recunosc. Dar în rest nu știu ce s-a întâmplat, mă luase prin surprindere cu neasumarea pe care o manifesta față de faptele de aseară.

— Poate ar fi cazul s-o lași mai moale cu băutura și cu fumatul, i-am sugerat mult mai calmă, căutând în mintea mea căi prin care să îl îmblânzesc cât de cât. Aveam nevoie să aflu statusul relației noastre și mai ales să știu dacă mexicanul din fața mea mai voia să am de a face cu el sau nu.

— Și cu fetele din club nu vrei să o las mai moale? completase ironic de parcă eu aș fi uitat să precizez acest aspect. Știa prea bine cât de deranjată eram de acest aspect și continua să încerce să mă scoată din sărite cum știa mai bine.

— Ar fi de preferat, i-am întors cuvintele mai calmă decât s-ar fi așteptat, probabil surprinzându-l.

— Aș prefera să afișezi posesivitatea asta a ta față de mine oricând, nu doar atunci când simți că altcineva e pe punctul de a-mi capta atenția! îmi mărturisise deranjat, poate chiar și supărat în timp ce se întorsese spre dulapul în care își ținea cănile și își turnase ceaiul pentru care coborâse la parter.

— Știi ce, Valentino? Aș prefera să mă iubești pur și simplu fără să îmi judeci fiecare reacție, i-am cerut singurul lucru la care speram încă de când relația noastră începuse să scârțâie. Credeam că plecarea Camillei va rezolva tote problemele noastre, dar uită-ne săptămâni bune mai târziu, aflându-ne în cel mai mare impas al relației noastre.

— Nu te judec, iubire. Încerc doar să îmi dau seama de ce se petrece în mintea ta, încă ești o enigmă pentru mine.

Felul în care vorbea despre mine mă făcea să vreau să oftez și să dorm, mă oboseau discuțiile cu el și nu mai știam ce să spun ca să duc relația asta mai departe.