Ajutor printre cuvinte

Cum dezvoltăm și modernizăm personajele?

        Oamenii se schimbă. Asta e realitatea, iar același lucru se reflectă și în cadrul ficțiunii. Un personaj realist, bine construit, se dezvoltă pe parcursul poveștii, evoluând sau, de ce nu, involuând. Dar cum reușim noi, ca scriitori, să creăm un astfel de personaj și să facem schimbările prin care acesta trece să fie clare pentru cititori?

        Puține lucruri sunt mai neplăcute decât un personaj static, care de-a lungul unui întreg roman (sau chiar de-a lungul unei serii) rămâne exact la fel, fără să își dezvolte cumva personalitatea sau să învețe ceva nou. Unii autori creează astfel de personaje seci și lipsite de dinamism deoarece consideră că, astfel, un public foarte larg va fi atras de cartea lor. La urma urmei, tuturor ne place să ne identificăm cu un personaj, iar dacă personajul respectiv are la fel de mult caracter precum o scândură plată, atunci toată lumea se va putea pune în locul său și se identifice cu el, nu?

        Ei bine, felul acesta de a gândi este o greșeală, chiar dacă la prima vedere pare o idee bună (pentru că, după această logică, oricine ar putea să se pună în locul unui personaj lipsit de personalitate). Ceea ce se întâmplă de fapt este complet opusul. Cititorii nu vor putea să se identifice deloc cu acest personaj. Suntem oameni, nu scânduri, așa că mai degrabă am putea să ne identificăm cu un personaj care este complet diferit față de noi decât cu unul care nu are niciun strop de personalitate. Gândiți-vă, de exemplu, la seria ,,Twilight". Fanii o citesc mai mult pentru ,,băieții frumoși" care apar în ea. Dar îi pasă cuiva de Bella, care este protagonista și, teoretic, ar trebui să fie cel mai dezvoltat personaj? Nu prea. Bella este exemplul perfect de personaj tip scândură. Totuși, până și ea se mai schimbă cât de cât, căci după transformarea ei în vampir devine ceva mai independentă și mai capabilă.

        Cred că este destul de clar ce vreau să spun. Dacă doriți ca personajul vostru să își altereze personalitatea de-a lungul cărții, atunci trebuie să aveți în primul rând o personalitate de la care să porniți. Asta înseamnă că personajul trebuie să fie bine construit: să aibă atât calități, cât și defecte. De asemenea, acele defecte trebuie să fie o parte importantă a firului narativ. Nu ajunge să spui că personajul tău e afon și că gata, are defecte, nu e perfect. Un personaj realist are defecte care sunt cauza unei mari părți din necazurile lor. De exemplu, un temperament vulcanic poate reprezenta deseori o problemă gravă, atât pentru personajul respectiv, cât și pentru celelalte din jurul său. Defectele conferă umanitate personajelor, iar acesta este un lucru esențial. Și nu veniți la mine să-mi spuneți că personajul vostru este o sirenă-vârcolac robotică, tot are nevoie de umanitate, chiar dacă nu este om. Oamenii vă citesc cartea, în caz că ați uitat.

        Apoi, personajul are nevoie de o motivație. De ce face ceea ce face? Care este scopul său principal în această carte? Nu este nevoie de ceva prea complicat, dar trebuie totuși să fie suficient pentru ca acțiunile sale să aibă o justificare sau măcar o explicație logică. Motivația nu trebuie neapărat să fie prezentată în mod explicit, ci poate să reiasă din narațiune.

        După ce aveți un punct de pornire, puteți trece la următorul pas: evoluția personajului. Aceasta se află în legătură directă cu firul narativ. Ceea ce se întâmplă în poveste trebuie să afecteze personajul într-un fel sau altul, însă voi veți decide în ce fel. Poate că se va adapta la situație și va reuși să-și învingă defectele sau dimpotrivă, se va lăsa copleșit de ceea ce i se întâmplă, iar calitățile sale vor fi umbrite complet de aspectele negative. Poate că personajul învață o nouă lecție despre viață și ajunge să vadă totul dintr-o nouă perspectivă.

        La fel ca în viața reală, schimbările nu au loc peste noapte (sau într-un singur capitol), mai ales dacă sunt majore. Ca să dau un exemplu mai extrem, un homofob nu-și poate schimba complet percepția după o scurtă discuție cu cineva. Este nevoie de timp și de multe astfel de discuții pentru a se ajunge la un rezultat, iar acesta nu este garantat nici măcar atunci. Există la fel de bine posibilitatea ca persoana respectivă să se adâncească și mai mult în propriile principii, chiar dacă alții le consideră eronate. Dar și acesta, într-un fel, e un mod în care personajul se lasă influențat de ceilalți, chiar dacă rezultatul este negativ.

        Schimbarea poate avea loc în diferite circumstanțe, dar, după cum am mai spus, cu cât aceasta este mai mare, cu atât este nevoie de mai mult timp acordat acesteia pentru a i se conferi credibilitate. Să zicem că un personaj se ferește de sushi, deoarece consideră că nu-i va plăcea, chiar dacă n-a gustat niciodată. Această situație nu este prea importantă (în afara cazului în care scrieți un roman care se axează pe aversiunea față de sushi a protagonistului), așa că nu este nevoie de prea multă filosofie aici. Poate că un prieten reușește într-o scenă să-l convingă să încerce sushi, iar personajul nostru descoperă că, de fapt, nu are un gust atât de rău pe cât ar fi crezut. Și gata, s-a rezolvat, schimbarea a avut loc și totul e în regulă. Dar când vine vorba de lucruri cu adevărat importante (schimbarea unor concepții cum ar fi rasismul și misoginismul, sau ameliorarea unui defect fatal), atunci este necesară mai multă muncă din partea autorului.

        Dar ce ar putea cauza schimbarea unui personaj? Poate că există un eveniment care servește drept catalizator pentru acea schimbare, un fel de declic. De exemplu, un personaj foarte sociabil ar putea să devină retras din cauza unui moment în care a fost umilit în public. Se poate ca acesta să își revină după mai mult timp sau nu, depinde de personaj. Însă ceea ce este întotdeauna o realitate este faptul că cititorii trebuie să poată rezona cu personajul, pentru a înțelege schimbarea care a avut loc. Altfel, li se va părea ilogic și forțat. Iar pentru ca cititorii să ajungă să înțeleagă acea schimbare, autorul trebuie să descrie cu atenție scenele respective. Cuvântul cheie aici este emoție. Descrii cum părinții personajului sunt uciși în mod brutal în fața acestuia? Atunci durerea personajului respectiv trebuie să fie prezentată în narațiune. O situație, oricât de interesantă sau de neobișnuită ar fi ea, nu are același efect asupra cititorilor dacă personajele sunt seci. În schimb, un stil de scriere plăcut și niște personaje cu un caracter bine definit pot transforma chiar și cea mai banală scenă în ceva extraordinar.

        Încă ceva important. Dacă începeți metamorfoza unui personaj, atunci aveți grijă să nu vă uitați intențiile inițiale. Nu vă pierdeți în restul poveștii, lăsând arcul schimbării acelui personaj în aer. Aveți nevoie de o rezoluție, fie ea pozitivă sau negativă, iar dacă uitați de aceasta, cititorii vor fi dezamăgiți.

        Există și unele persoane care consideră că dinamismul personajelor nu este esențial, căci te poți bucura și de un personaj care rămâne la fel de-a lungul întregii cărți. Eu nu sunt de acord cu acest punct de vedere, deoarece, în opinia mea, este imposibil ca un personaj bine realizat să nu treacă prin absolut nicio schimbare, fie și una minoră. Un personaj poate fi mereu optimist, de exemplu, însă vor exista momente în care își va pierde speranța, chiar dacă, în fond, personalitatea originală nu i se alterează prea mult. Cum se spune și în legea naturii: supraviețuiesc doar cei puternici și cei care se adaptează. Deci, în afara cazului în care vreți să parodiați ceva, vă recomand să alegeți calea personajelor dinamice. Personaje care se schimbă, care învață din greșeli, care evoluează sau care, din contră, involuează, devenind de nerecunoscut. Doar fiți atenți ca acele schimbări să aibă sens, să fie motivate și să aibă consecințe asupra restului firului narativ. Personajele și firul narativ se află în simbioză, unul nu poate exista fără celălalt și se afectează constant unul pe altul. Acțiunea își lasă amprenta asupra personajelor, iar personajele continuă restul acțiunii, luând propriile decizii și creându-și soarta.

        Cam asta este tot ce am avut de spus deocamdată. Dacă aveți orice nelămurire sau dacă ați dori vreun sfat legat de o situație concretă, nu ezitați să lăsați un comentariu. Până atunci, treceți la scris, leneșilor.

                                                                       - Bristena -