//Thriller psihologic// //Mister// //Polițist//
Un preot din Detroit, pe nume Fausto Sartori, înfăptuiește o crimă oribilă, spunând că el este cel ales pentru a îndeplini o profeție străveche. Datoria lui este să ucidă toți păcătoșii făcâ...
Aeroportul Internațional Ted Stevens i se desfășura în fața ochilor, cu toată forfota pricinuită de oamenii care alergau în stânga și în dreapta, unii pentru a-și recupera bagajele de cală și alții pentru a urca în avioanele care se pregăteau să plece spre următoarea destinație.
Însetat după cele șase ore timp în care de-abia a primit un pahar cu apă, începu să caute un dozator sau un magazin de unde putea procura lichidul vital de care avea nevoie. Văzu unul chiar la intrarea în aeroport, spre care se și îndreptă cu repeziciune.
— Fausto!
Nu se oprise la auzul strigării numelui său, crezând că i se păruse din pricina urechilor încă înfundate.
— Fausto! Aici, prietene!
De aceasta dată se întoarse înspre stânga lui, de unde auzise pe cineva strigând. Spre mirarea lui, un bărbat înalt, deloc gras, mai degrabă corpolent, își avântă energic mâna prin aer. Cu fața oacheșă și cu parul negru nu prea aranjat, părea că îi zâmbește. Era îmbrăcat cu o pereche de pantaloni albaștri, destul de groși, și cu o cămașă neagră frumos călcată în buzunarul căreia avea o batistă de aceeași culoare. Ținea în mână o bucată mare de carton alb, pe care era scris cu litere de tipar, îngrijit condeiate, numele SARTORI, urmat de litera F.
— Michael! strigă în timp ce alerga spre el, abandonând misiunea de a găsi apă.
— Ce mai faci, prietene? spuse Michael zâmbind, îndată ce Fausto ajunse aproape de el. Unde te duceai așa grăbit?
— Tocmai ce am aterizat, sunt destul de obosit. Am prins doi guralivi care mi-au împuiat capul cu problemele lor de ordin economic, spuse ștergând-și transpirația de pe gât. Încolo? Mă duceam să iau apă, mi-e sete de mor! Ăștia nici apă nu s-au deranjat să ne dea, d-apăi..., se opri amintindu-și că zborul a fost achitat de cel căruia îi vorbea.
— Știu, știu! Delta Airline nu mai e printre companiile de top. E una dintre cele mai vechi și toți s-au culcat pe o ureche că mai e căutată doar de moșnegi. Îmi pare rău pentru asta, era singura la care am găsit locuri așa din scurt.
— Mie îmi pare rău, Mike! Îți mulțumesc tare mult pentru zbor. Dacă nu erai tu, probabil că aș fi venit cu mașina groparului tău, Bobby, adăugă râzând.
— Ah, Bobby! Ce om bun! Mereu mă pot baza pe el. Haide, stăm la taclale în mașină, îi făcu semn spre un taxi parcat la o sută de metri de ei.
— Ei bine, aș fi preferat mașina lui Bobby, dar... e bine și așa, spuse ironic.
Cei doi bărbați se urcară în mașină râzând, îmbrățișându-se, ca un omagiu adus tinereții de mult trecute pe care au petrecut-o împreună.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
