//Thriller psihologic// //Mister// //Polițist//
Un preot din Detroit, pe nume Fausto Sartori, înfăptuiește o crimă oribilă, spunând că el este cel ales pentru a îndeplini o profeție străveche. Datoria lui este să ucidă toți păcătoșii făcâ...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
În casa familiei Carter se simțea deja agitația care apărea în fiecare dimineață, când toți se grăbesc să ajungă într-un loc anume, programat cu o zi, două, trei în urmă.
- Azi m-am decis să o las pe fiica ta să mă scoată din casă, spune Fausto deodată, făcându-i pe ceilalți doi să se oprească din mâncat. Mi-am dat seama că am vizitat doar pădurea, lacul și cofetăria lui Julian.
Michael își privi fiica destul de tensionat. Toate mesajele de avertizare primite în ultimele zile, mai ales cu privire la Annemarie, îl făcuseră să nu mai aibă dorința de a o lăsa singură în preajma lui. Motiv pentru care își anulase și îndatoririle bisericești pentru o vreme, până afla ce se întâmplă. Nu știa încă cum îi va da vestea lui Fausto, că nu mai are nevoie de ajutor cu enoriașii, dar nu asta conta în acel moment, ci siguranța copilului său.
- Să îmi spui când avem de lucru la biserica, Mike, să știu să nu-mi fac alte planuri, parcă îi citi gândul preotului.
- Cu ce ocazie așa activ astăzi, Fausto? își încearcă norocul.
- Am stat destul ascuns. Vreau să interacționez cu oamenii, să îmi fac prieteni. Michael, vreau să mă mut în Anchorage. De tot.
Annemarie îl privea fără replică, încercând să pară cât de cât surprinsă, dar adevărul e se aștepta la asta din moment în moment. Un criminal care încearcă să se apropie cât de mult poate de victimele sale, strategia clasică.
- Îl fac un tur scurt lui Fausto azi, tată, răspunde provocării cu un plan stabil în minte. Are dreptate, ar trebui să se simtă ca acasă aici.
Se ridică de la masă și se duce în bucătărie unde își umpluse o cană cu apă. Se uită în spate, la cei doi bărbați care discutau așa cum o făceau în fiecare zi. E momentul să testeze terenul.
- Apă? îi întinse lui Fausto cana din care se varsă câteva picături pe masă. Ție nu ți-am adus tată, ai suc de portocale în pahar. Pot să aduc dacă -
- Nu am nevoie, Anne, mulțumesc. Ești sigură că nu ai nimic de făcut astăzi? Poate cu Philona, voi fetele mereu găsiți lucruri de făcut și discutat, încearcă să o convingă să nu meargă, sperând să înțeleagă subtilitatea vorbelor sale.
- O să plec la Philona în câteva minute. Orașul e mai frumos seara, își scărpină nasul în fața lui Fausto care pare că îi înțelege semnul.
- În regulă, Anne...,renunță Michael sorbind descurajat din paharul cu suc.
Îi era frică să nu i se întâmple ceva, dar în același timp avea încredere mai mare în ea decât în propria ființă. Dacă cineva e capabil să scape din ghearele unui criminal, ea e acea persoană. Instinct patern, probabil.
În timp ce își lua la revedere de la ei, observă cum Fausto bea fără griji din cana pe care i-o aduse. A trecut testul - are încredere deplină în ea, nu se gândește nicio secundă că plănuiește să-i facă felul. Să vedem cum mai scapi teafăr din mâinile mele, Fausto, se gândi în timp ce închide ușa de la intrare.
