M-am ridicat instantaneu de pe scaun si m-am intors. Sunt o persoana foarte concesiva, nu ma enervez repede, sunt calma si amabila, dar atunci cand sunt calcata si pe ultimul nerv izbucnesc. Tipa a avut insa noroc ca dintr-un motiv nestiut eram intr-o stare foarte buna.
"Care e problema ta?" s-a auzit din spatele meu o voce.
Dia s-a ridicat, a ocolit masa. Și-a luat sucul de pe masă, i-a dat capacul de plastic jos si l-a turnat calma in capul tipei blonde de langa mine. Tipa respectiva a luat o postura de ranita si a incercat sa o plesneasca, sau asa ceva (idk.. parea foarte confuza la momentul respectiv, poate vroia sa danseze macarena) dar o mana a oprit-o. Doamne, zici ca suntem intr-o telenovela. M-am uitat la salvatoarea Diei. Era o fata de vreo 1.70, cu parul blond, pana la coate, ochii caprui deschis si o piele foarte palida, imbracata intr-o pereche de jeansi negri, o bluza alba si un cardigand negru pe deasupra.
"Ce crezi ca faci, vierme?" a intrebat tipa aia. Oh God why.
Tipa s-a apropiat de blonda si (stati, ca sa nu fiti prea confuzi, blonda e salvatoarea Diei si tipa e tipa care s-a gandit ca am nevoie de un dus) a apucat-o de par, dar nu a durat mai mult de 3 secunde ca cineva a oprit-o. Mai lipseste o melodie dramatica si un pedofil mexican si putem sa ne facem o emisiune.
"Alexandra, inceteaza. Nu face circ aici." a zis Gabe impreunandu-i mainile tipei pe care se pare ca o cheama Alexandra.
Frumos, incepem sa intelegem situatia. Interesant. Foarte interesant.
"Da-mi drumul." a tipat ea.
Deja jumatate din oamenii de acolo se uitau la noi si eu urasc sa se uite oamenii la mine dar csf.
"Asculta, Alexandra, doar ia-ți curvele si pleaca, lasa-mi prietenii in pace."
Aww, Gabe devine sentimentalist.
"Sa vedem noi cine o sa rada cand fratimiu o sa auda despre asta." a zis Alexandra si si-a fluturat parul in vant, creeand o iesire dramatica.
"E toata lumea bine?" a intrebat Luci care abia acum venise cu Andrada.
"Era coada." a zis Andrada si s-a uitat vreo 10 secunde pana s-a prins ca ceva nu e in regula. "Ce s-a intamplat?"
"Alexandra a avut o criza de nervi." a zis Lorena luand una din portiile de cartofi de pe tava lui Luci. "Ca atunci cand eu si fostul ei iubit ne vedeam si a incercat sa ma bata dar s-a ales cu un ochi vanat si o vizita la medicul stomatolog."
Toti au inceput sa rada, mai putin blonda care parea cam stanjenita. A murmurat un 'pa' printre buze dar nimeni nu a auzit-o, asa ca a plecat. Am mers dupa ea si am oprit-o cand a iesit din local.
"Hei. Eu sunt Eliza." am spus eu intinzand mana catre ea.
"Ștefania." a zis ea raspunzandu-mi la salut.
"Um.. Mersi pentru ce ai facut acolo. Ai fost foarte curajoasa."
"Alexandra are nevoie de cineva sa ii bage mintile in cap si daca Gabe nu intervenea reuseam sa o fac eu." a raspuns ea incrucisand bratele la piept.
"O-key.. Ne mai vedem atunci. Mersi inca o data." am spus si am mers inapoi la gloata de ciudati care inca radeau.
M-am asezat la masa si am luat ghiozdanul in brate. Am scotocit printre haine dar nu aveam tricoul de sport la mine. Unde naiba l-am pus?
"Cauti ceva?" a intrebat Diana cu sorbind elegant din paharul cu suc.
"Um.. Da, tricoul meu."
"L-ai lasat la vestiar." a raspuns Lorena ridicandu-se de la masa.
"Ce dracu.. Si de ce nu mi-ai spus?"
"Habar n-am.. Asta e, viata e cruda, mergem?"
Am plecat de acolo, uda leoarca, afara erau -2° si am ajuns acasa stranutand, se pare ca m-am ales cu o raceala frumoasa. Am urcat scarile si am gasit pe pat o cutie rosie, lacuita. Am presupus ca e o pereche de pantofi, dar era o rochie, probabil rochia pentru Balul Bobocilor la care nu vreau sa merg. Pai.. Maine va fi o zi foarte interesanta.
Salut, lume. Deci da, inca un capitol, plictisitor, ca de obicei. Ok. Pa.
