Latino Lover

C A P I T O L U L 39

— De acord, am pus și eu sare pe rană, obținându-i privirea asupra mea atât de repede și de fulgerător încât m-am cutremurat ușor. Ceva îmi spunea că Valentino devenea gelos atunci când aduceam în discuție frumusețea altor bărbați.

— Arată mai bine decât mine? Valentino glumise cu amândouă, neezitând să își afișeze zâmbetul larg și absolut contagios.

— Hm, puțin mai bine! mama îi răspunsese la fel de glumeață, iar Valentino se prefăcuse rănit, ducându-și mâinile în zona inimii.

— Dacă tot m-ați supărat în halul ăsta, pot să o răpesc puțin pe Madena? Nu mai mult de zece minute, promit! devenise foarte respectuos și elegant în felul în care i se adresase mamei. Am zâmbit impresionată în timp ce m-am prefăcut că îmi aranjez părul pe jumătate uscat.

— Hmm, să mă gândesc... mama îi intrase în joc, iar eu m-am rezumat la a-i privi pe amândoi fericită. Mama îl cunoșteam mai bine pe Valentino și cred că știuse din prima secundă motivul pentru care brunetul se afla aici. Doar zece minute, în regulă? mama luase alura de femeie serioasă, iar Valentino dăduse din cap fericit.

— Să-mi povestești ce am ratat, am rugat-o pe mama în glumă în timp ce mi-am grăbit pașii pentru a-l prinde pe brunetul frumușel din urmă. Mă apucase de mână fără să mă privească în timp ce mă trăgea după el în drumul spre camera mea.

Imediat ce a închis ușa în urma mea, mi-a sărutat buzele tandru și răbdător în timp ce mâinile lui s-au pierdut prin părul meu jumătate ud și încălcit. I-am răspuns la sărut în aceași manieră liniștită, chinuindu-mă să îi cuprind obrajii cu degetele mele. Înghițise în sec când mi-am trecut degetele peste obrajii și barba lui nerasă, întrerupând sărutul pentru câteva secunde.

— M-am pregătit pentru tine și tu îmi spui că actorul ăla tâmpit arată mai bine? rânjetul de pe chipul lui mă făcea să-l trag de urechi și să-i spun că e prea credul, dar știam prea bine că brunetul cu păr creț nu era nici pe de parte credul, ci mai degrabă oportunist.

— Ar fi trebuit să mai depui puțin efort, l-am tachinat și mai tare, obținând din partea lui o încruntare amuzantă. Arăți foarte bine, am recunoscut cu glas mic, obținând din partea brunetului un zâmbet larg. Adora să fie apreciat.

— Dacă tot am reușit să obțin zece minute în preajma ta, te anunț că în seara asta ieșim cu prietenii mei la un fel de picnic și tu ești invitată, Madena! mă anunțase serios, iar eu m-am bosumflat imediat. Îmi era atât de greu să îmi târăsc picioarele până la pat, darămite să-l urmez pe Valentino cine știe unde.

— Acum? mi-am trecut degetele prin păr, căutând o modalitate prin care să-l refuz frumos și să nu-l supăr.

— Petrecem puțin timp împreună, singuri, ochii lui căprui și strălucitori m-au fixat într-un mod atât de pătrunzător încât am înghițit în sec și am oftat zgomotos.

— Ce nu fac eu pentru tine? l-am privit deloc frumos în timp ce m-am îndepărtat de el și m-am prăbușit pe scaunul de la măsuța de machiaj. Trebuie să fac ceva cu fața mea și cu părul dezastruos pe care îl aveam de la dușul de mai devreme. Privindu-mă în oglindă și realizând în ce hal arătam, mă întrebam cum putuse tipul de lângă mine să mă privească cu atâta admirație în ochi.

— Să știi că te apreciez pentru asta, Madena. Îl auzisem dezbrăcându-și jacheta de piele ca mai apoi să se poziționeze în spatele scaunului și să se sprijine de acesta. Ochii lui erau în tot acest timp fixați asupra mea, a mâinilor mele și a feței mele.

Furasem o privire scurtă asupra unei părticele infime de piept dezgolit, omul ăsta era în stare să-mi pună capăt zilelor numai cu felul în care arăta. Gata, Madena. Revino-ți sau nu mai pleci niciodată din camera asta.