Tabăra Pry Hills

Capitol 3

Gemenele ma privesc ciudat, ca si cum as fi vinovata. La fel si Devon. Nu imi vine sa cred ca toata lumea ma considera vinovata. Fara nicio dovada. De unde toata acea incredere in persoanele ale caror nume nu il stiu? Nu inteleg...

-Daca ma mai priviti asa, nu o sa iasa bine, spun serioasa. Pot sa iau un mar? intreb aratand spre fructiera.

-Sigur.

Ii multumesc lui Josh si iau un mar verde din fructiera din rachita. Iau o muscatura mica dupa ce il arunc in aer si simt gustul usor amarui al cojii.

-Aveti o harta?

-Chiar aici, spune satenul aratand spre hartia pusa pe masa. Apropo, sunt Cole, imi zice zambind.

Nu iti cad in plasa. Nu, nu, oricat de dragut esti. Daca ma credea si el vinovata poate vrea doar sa se dea pe langa mine pentru a recunoaste de una singura ca i-am facut ceva lui Cindy. Pe bune, nu suntem intr-un film cu o tipa usuratica, care poate fi imbatata ca apoi sa zica pe cine a omorat. Nu ca Cindy ar fi moarta... Sunt sigura suta la suta ca nu e. Dar poate sa fie in curand, imi spune constiinta. Daca nu o vom gasi rapid poate muri de foame sau in cazul in care este ranita si ii curge sange poate sa dea in hemoragie. Termina, Celeste! Nu are nimic si o vom gasi. O voi gasi.

-Celeste, zambesc eu fals. OK, dati-va putin la o parte.

Ma asez in fata hartii si o privesc cu atentie.

-Linile trasate cu marker negru inconjoara tabara, nu? arat cu degetul spre dugile trasate cu rigla.

-Corect.

-Mda, pai. Ceva e clar. Daca ati cautat-o cum trebuie, ea nu e aici. Dar, zic ganditoare, sigur e in apropiere. Ce a zis colega ei de camera?

-Nu a vazut-o de aseara.

-Oh...aseara a fost cu mine pana la miezul noptii. E clar ca a fost rapita intre drumul casa si cabana ei, trag eu concluzia a un detectiv din romanele Aghatei Cristie.

-Crezi ca a fost rapita? ma intreaba Devon cu o privire neincrezatoare.

-Absolut. Ea nu ar fugi. Eu ma duc afara sa vad daca gasesc ceva, spun si ma indepartez de insula.

-Vin si eu cu tine, sare blonda de pe scaun.

-Lynn, nu eu sunt vinovata. Nu ma duc sa imi acopar urmele, stai linistita, spun enervata. Ma duc singura ca sa ma gandesc mai bine.

Ies iritata din casa, trantind usa dupa mine. Cum pot crede ca sunt vinovata? Mi se face greata numai cand ma gandesc la asta. Vreau sa uit de episodul asta. Trebuie sa ma concentrez asupra cautarii lui Cindy.

Probabil cei care au facut asta sunt  tot aceleasi persoane care au legat-o aseara de brad. Asta inseamna ca nu vor alege un loc din tabara unde sa o ascunda. Daca e tot pe acolo? Totusi, ar putea sa fie pe partea cealalta a taberei, pentru a nu o gasi eu. Este infricosator numai gandul ca ar putea fi pe moarte.

In cele din urma, decid sa pornesc de locul in care am gasit-o aseara, sperand ca voi putea gasi macar un indiciu. O iau pe poteca pietruita si pornesc la drum.
Dupa aproximativ douazeci de minute ajung langa bradul de aseara. O iau printre tufisurile de merisoare, ajungand in spatele coniferului. Nimic. Nu e aici si sunt sigura ca nu a fost. In schimb, franghiile imbibate in sange se aseara au ramas la baza trunchiului, lasate de izbeliste. Le iau in mana si le rasucesc pana fac un ghemotoc. Trebuie sa le ard neaparat, sa uitam amandoua de incidentul de aseara.
Unde are putea fi? Sunt atat de multe tufisuri si copaci, incat si daca ar fi aici nu as putea sa o gasesc prea curand. Plescai nemultumita si realizez ca imi este sete. Ma intorc pe poteca si merg inainte spre lac. Poate dupa ce voi bea apa voi gandi mai limpede.