Tabăra Pry Hills

Capitolul 12

Îmi pot aminti totul.

Mă așteptam să fiu pe deplin inconștientă, însă lucrul acesta nu s-a întâmplat. După ce Cole m-a salvat de Kim, durerea a devenit insuportabilă. Când brațele sale m-au cuprins, diferența de temperatură a devenit copleșitoare și, după ce m-a numit Luna, am început să urlu de durere cum nu credeam că e posibil. În jurul meu, Lynn spunea ceva legat de niște pete roșii pe corpul meu, iar Cole începuse să alerge cu mine în brațele sale, plângând ca un copil și gemând de durere datorită temperaturii mele care îi provoca arsuri. Josh îl prinsese din urmă, alături de Lynn, ambii fiind copleșiți de ceea ce se întâmpla, Lynn abținându-se din greu să nu mai pună întrebări despre mine și de ce iubitul meu mă numise Luna. Starea mea era atât de critică, încât nu puteam gândi deloc, puteam doar auzi și cu greu procesa parțial ce se întâmpla în jurul meu. Îmi amintesc cum am fost dezbrăcată de hainele extrem de ude de pe corpul meu, ca apoi să simt pieptul de gheață al lui Cole.

Îmi amintesc stropi de apă atingându-mi pielea, țipetele mele făcându-l pe Cole să suspine și să se roage cu voce tare, în timp ce Alyssa dădea încet cu dușul pe mine. Doctor Millow era și ea prezentă, căutând medicamente potrivite fără succes și sunând doctori de peste tot. Tot ce mi se întâmpla părea imposibil.

-Celeste, iubirea mea... Celeste a mea, salvați-o, pulsul ei...

Cole încercă să își termine fraza, însă se înecă în propriile lacrimi. Trupul său tremura, convulsii de la plâns fiind mereu prezente. Eram bleagă în mâinile sale, complet inertă. Tot ce făceam era să urlu și să îmi las corpul să zvâcnească. Mă simțeam ruptă în bucăți și cusută, apoi ruptă din nou. Voiam să îi spun lui Cole că va trece peste, că va găsi pe cineva mai bun și mai puternic, cineva făcut special pentru el, care nu va muri din așa ceva, dar eram împiedicată de durerea cumplit de sinistră care îmi ajunsese până în măduva oaselor. Voiam să pot face ceva, să îmi revin, să vorbesc, însă era imposibil.

Plânsetele lui Cole îmi sfâșiau sufletul, făceau găuri adânci pe care nu știam cum să le acopăr.

-Luna mea frumoasă, prințesa mea din cer, îngerul meu...

Fiecare alint de-al lui Cole pentru mine părea o cauză a delirului, părea obsedat să îmi spună numele, spaima de a mă pierde printre degete fiind de-a dreptul oribilă. A stat cu mine în cada cu apă înghețată toată noaptea, în timp ce Clary și Amy plângeau în camera alăturată, iar Lynn vorbea cu tatăl lui Cole fără oprire, Aly sunând oameni și vorbind în peste douăzeci de limbi străine, sau cel puțin așa cred. Blonda părea că își cere scuze și că asigură interlocutorii că totul este în ordine, lucru pe care nici acum, când pot gândi oarecum, nu îl înțeleg.

Josh și Devon stăteau pe marmura de culoarea vaniliei, ascultând-o atenți pe doctor Millow care avea o conferință telefonică cu încă treizeci de doctori din ce am putut înțelege. Telefonul său era pe difuzor, ea amestecând și ciocnind, din ce puteam auzi, diverse sticluțe cu prafuri și medicamente.

La patru dimineața, când încă soarele nu se ivise pe cer, iar Cole plângea din ce în ce mai rău, când Alyssa deschisese fereastra băii și greierii se auzeau cântând în armonie, când urlete de lupi se auzeau din depărtare neîncetat și vântul împingea picăturile de ploaie în cameră, când Lynn începuse să plângă și să țipe la tatăl lui Cole la telefon, iar Amy vorbea despre tăiat vene, atunci s-a întâmplat.

Corpul meu a încetat să aibă spasme, devenea din ce în ce mai slab, iar eu simțeam cum viața se scurge din mine.

Știam că doctor Millow luase sângele de-al lui Cole și îl amestecase cu prafuri, dar știam că era total inutil. Cu ultimele mele puteri, am deschis buzele, dorind să îi spun lui Cole că va fi bine, să mă uite, că îl iubeam cu adevărat.