Tabăra Pry Hills

Capitolul 13

N/A Cred că am ajuns la stadiul în care scuzele mele pentru întârzieri sunt total inutile, așa că sper să vă placă, de aici devine foarte palpitant și de-abia aștept să vă citesc reacțiile, așa că vă aștept comentariile.

XOXO Iss

- Apoi Brian a fost atât de șocat încât cornul i-a căzut din gură exact peste bucata de tort a Arianei. Îți dai seama cât de tare a început să țipe la el după, râd eu, înainte de a mușca dintr-un dovlecel făcut la cuptor.

Stau la masă, pe banca de lemn din fața vilei, îmbrăcată într-o cămașă vișine cu dungi și o pereche de pantaloni largi negri, povestindu-i lui Cole cum vărul meu a mâncat când era mic unicornul de marțipan la petrecerea unei prietene de familie, iar mica Ariana a făcut crize existențiale când l-a văzut pe băiat ronțăind capul cabalinei. Fiind total surprins de urletele fetei, vărului meu scump i-a căzut cornul sclipicios dintre dinți.

Era o discuție total copilărească, însă el mă asculta și râdea, fiindcă știa că asta mă face să mă simt mai bine și să uit de durerile prin care trec. Nu se dezlipise de mine aproape deloc pe durata acestor zile, iar asta nu mă deranja absolut deloc, însă ceea ce mă deranja puțin era faptul că era mult prea protectiv și nu mă lăsa nici măcar o clipă singură. Simțeam că avea mult prea multă presiune asupra lui și nu voiam să îl văd atât de tensionat.

În puținele clipe în care nu eram cu el, Cole se ducea în biroul său să lucreze. Renunțase la majoritatea atribuțiilor date de tatăl său, însă rămăsese un lucru extem de important pe care nu îl putea abandona. Și oricât de mult aș fi încercat să aflu ce îmi ascunde și, de fapt, ce îmi ascund toți, nu puteam să aflu absolut nimic. Răspunsurile erau niste interjecții ciudate, niște cuvinte monosilabice fără sens, niște "nu acum" și, cea mai tare, câte un râset ce părea o combinație de nechezat de unicorn și chițăit de luptă al unui castor furios.

În numai trei zile era ziua lui Cole, iar el era de-a dreptul absorbit de mine, nefiind atent la nimic legat de organizare de peste o săptămână. Toate întrebările pe care Alyssa sau Lynn i le puneau erau răspunse de mine, iar el, în loc să răspundă, își îngropa fața în umărul meu, începând să mă miroasă și să mă sărute, motiv pentru care eu trebuia să mă ocup de tot.

Cole îmi explicase simplu că nu îl interesa deloc ziua lui, și că avea de gând să stea câteva ore, apoi să mă ia la el în cameră. Motivul? Un alt râset unicastoresc. Interpretarea mea? Credea că sunt suficient de puternică încât să trecem la următorul nivel.

În ultima săptămână, de când am început să mă pot mișca mai ușor, încercasem în fiecare seară să mă apropii de el, de câteva ori fiind chiar foarte aproape să îl conving. Și prin asta vreau să spun că îl făcusem să stea gol în fața mea.

Dar apoi s-a oprit. Efectiv s-a oprit, și-a pus boxerii pe el, m-a pus deasupra lui și s-a prefăcut două ore și treizeci și șapte de minute că doarme. Apoi mi-a șoptit că mă iubește.

- La ce te gândești, Cel?

Cole mă privea cu interes printre genele sale lungi, irișii săi reflectând fulgi mari de zăpadă care se rostogoleau într-un aer înghețat. Nu mă puteam sătura din a privi spectacolul din privirea sa, era ceva atât de magic încât devenise o totală dependență.

- Multe și nimic, răspund sincer, împletindu-mi degetele cu ale sale pe masa de lemn. Vreau să îmi spui secretul ăsta, mă termină să nu știu ceva atât de major, recunosc, ocolindu-i privirea prin a mă uita undeva în spatele lui. Un tufiș ciudat de merișoare îmi atrage atenția, deși nu pot să înțeleg de ce.