Fata cu panglici roșii

Capitolul 2 : Adam, Kyle și Chloe

 
  
      Când aud alarma telefonului mă pregătesc de cursuri fiind atentă să fac liniște ca să nu le trezesc pe colegele mele de cameră, chiar dacă nu le plac deloc.

   Îmi frec puțin ochii obosiți de somn, în fiecare noapte nu pot dormi câteodată iau și somnifere numai să am un somn, dar alteori pur și simplu stau și mă gândesc la ceea ce am ajuns.

      De la un copil care credea în monștrii, am devenit eu unul, doar din cauza unor oameni fără scrupule.

     Îmi iau rucsacul negru  și îmi pun tot ceea ce am nevoie pentru prima zi în facultate.

   Îmi pun că întotdeauna gluga pe cap,  și pot să merg la drum cu căștile pregătite pentru niste muzică.

     Mergând pe drum îmi beau pastilele care mă ajută cu temperamentul și alte câteva lucruri .

   Trebuie să beau pastilele astea până o să pot să merg ca o persoană normală pe  drum fără ca să fac ceva cu temperamentul meu de rahat .

    Toate gândurile astea dispar atunci când ajung in fața Universității.

    Visam să vin aici de mică că să pot studia arta pianului,  dar acum am venit doar pentru a deveni un arhitect, a doua mea pasiune, și pentrucă pot lucra de acasă fără ca cineva să-mi observe fața.

  Ajung în clădire și mă pornesc spre clasă doar ca să fiu printre primele persoane care vor fi aici, nu pentrucă sunt un elev responsabil, nicidecum, vin doar mai devreme ca să am un loc cât mai departe și ca nimeni să nu mă observe .

  Stau pe scaunul albastru din colțul clasei, fix lângă fereastra prin care poți observa parcul universității, când încep să intre primii elevi.

    Nimeni nu o să-mi observe fața de aici mai ales cu gluga pe cap, așa că încă sunt in siguranță.

   Când dau să-mi scot rechizitele din geantă, privirea îmi cade pe rândul din spatele meu, acolo unde se pare că se află și tipul de seara trecută.

     La naiba! Cum poate el să învețe aici? Înțeleg că este o universitate mare, dar care erau șansele să învețe și el la aceeași facultate?

   Acum doar stau cu capul înainte, nu vreau să mă recunoască, pentrucă o să dau rău în bară, mai ales că este printre cei "populari", ce naiba, azi e prima lui zi și deja este popular .

   Fetele roiesc in jurul lui încercând să-l ademenească spre ele ca ursul la miere, iar băieții se uită la el urât ori se dau bine pe lângă el ca să ajungă și ei mai departe pe scara socială.

   Când intră profesorul in clasă, toți se așează rapid la locurile lor, iar eu  pur și simplu mă rog să treacă totul mai repede .

   * * * *

  Când trece ora o iau la goană pe hol, fiind atentă ca nimeni să nu vină după mine .

   Dar ca să vezi în goana mea dau peste cineva, de data asta măcar nu cădem, doar mă prinde de braț încercând să-și păstreze echilibrul, iar eu să-mi ridic capul de la pieptul lui.

  Când îmi ridic încet ochii ca să nu-mi vadă fața, îmi dau seama că am un noroc de rahat .

  Un tip cu parul blond și aceeași ochi verzi, care mă privesc atent .

   — Ești bine ? Întreabă și se depărtează puțin de mine pentru a mă putea privi.

   —  Niciun ești oarbă sau surdă? Îl întreb ironică arajându-mi mai bine rucsacul pe umăr, iar el privindu-mă confuz.

  — Ne-am ciocnit ieri? Sau ai probleme cu memoria? Îi spun.

— Nu, nu cred sau ai fi putut să fi avut altă căzătură cu fratele meu, spune și începe să zâmbească.

—  Sunteți doi? Întreb stupefiată.

   —Nu suntem gemeni , sunt mai mare decât Adam , apropo sunt Kyle, spune și întinde mâna spre mine, eu refuzând politicos să dau mâna cu fratele idiotului de Adam.

  — Mi-a făcut plăcere să te cunosc, dar acum plec, spun și dau  încet din mână în timp ce mă îndepărtez  de el.

   Doi, sunt doi.

   Haide,Regan,prima zi și deja o dai în bară, îmi spun în timp ce mă îndrept spre următoarea oră.

* * * * *

    După ore mă îndrept la bibliotecă să-mi iau cărțile pe care ne-a îndemnat doamna Smith să le luăm pentru ora ei .

   Intru în biblioteca gigantică observând pe doamna bibliotecă lângă un raft din dreptul ușii .

  — Bună ziua, aș dori dacă se poate lista de cărți a doamnei Smith, pe care a pregătit-o pentru grupa T-15, mă adresez politicos către doamna cu părul închis la culoare și o pereche de ochelari bordo .

  — Desigur, poți aștepta acolo, lângă masă, o să vin în câteva clipe, îmi răspunde și se îndreaptă spre rafturile maronii.

  Stau și aștept de câteva minute atunci când o persoană își scăpa cărțile la picioarele mele .

  —  Mulțumesc, îmi pare atât de rău pentru asta, spune în timp ce o ajut să-și strângă cărțile împrăștiate pe toată podeaua din lemn negru.

  —  Nu ai pentru ce, îi spun în ce-i întind cele trei cărți roșii.

   — Hei, stai te-am mai văzut , spune gânditoare, tu ești fata de la fereastră de la cursul domnului Greg.

  —  Te cunosc? O întreb știind că răspunsul e negativ.

  — Nu, dar acum putem să spunem că destinul a vrut asta, pronunță cuvintele alea cu multă bucurie.

  —  Iar mie mi se pare o foarte mare greșeală dacă am asculta, îi zic în timp ce mă îndrept spre bibliotecară care deja avea cărțile mele pregătite.

   — Totusi, doar ca să știi mă cheamă Cloe , strigă în urma mea, iar eu sunt sigură că a auzit-o toată biblioteca.

   În timp ce mă îndrept spre cămin verific toate cărțile primite de la bibliotecară, că să fiu sigură că nu am uitat nimic în graba mea de a scăpa de Chloe.

  Ziua asta nu putea fi mai bună, mai întâi aflu că stau cu idiotul ăla in clasă, apoi dau peste fratele lui și acum dau peste Chloe colega de la cursul domnului Greg .

    Ziua asta nu putea fi mai rea .

    Înainte să intru în cămin, un tip iese, iar aceste ține ușa deschisă pentru a putea intra în clădire.

   —  Mulțumesc, îi spun în timp ce intru în cămin.