RENEGATĂ

Aniversarea

Anii au trecut unul după altul, era ziua de naștere a Stelei, împlinea paisprezece ani, era fericită. Erau din nou la țară, unde petrecea toate vacanțele de vară în compania rudelor sale.

Terminase cu brio, fiind prima la toate materiile, și primise o bursă de studii la un liceu de pedagogie în rândul celor cu handicap.

Era fericită, mama a pregătit o surpriză pentru ea și era nerăbdătoare să afle despre ce era vorba.O grămadă de bunătăți, prea multe în comparație cu anii trecuți umpleau mesele din curte.

În fiecare an îi serbau ziua, dar în afară de mătușa Lucia cu unchiul și cei doi băieți, mai erau numai părinții și ea. Câteodată se nimerea și unchiul Mircea, dar asta se întâmpla foarte rar de cele mai multe ori fiind plecat în concediu, cu Ana.

Era o coincidență că în fiecare an, ei erau în străinătate tocmai în acea perioadă? sau era o altă capodoperă a Anei, vrând să-l țină departe de ea?

Mama o trimisese să se schimbe în grabă, mai avea jumătate de oră până soseau musafirii. Își puse rochița nouă pe care i-au cumpărat-o din oraș cu o zi înainte de sfârșitul anului școlar, își legă părul lung cu o eșarfă subțire, de aceeași culoare cu rochia.

Albastrul era culoarea ei preferată, o prindea foarte bine scoțând și mai mult în relief culoarea ochilor săi ce aduceau cu cea a cerului senin. Se uită în oglindă. Nu era o mare frumusețe, dar avea un chip plăcut , nimeni nu rezista farmecului său. Când râdea, obrajii deveneau roșii, de parcă s-ar fi rușinat de ceva, iar cele două gropițe îi dădeau un aer și mai plăcut.

Nu prea era mulțumită de corpul ei. Văzuse atâtea fete înalte, suple, cu picioare lungi, ea fiind contrariul lor.

Era scundă, cu picioare scurte și un pic cam groase, un fizic deformat de down, dar era mulțumită, a avut destul timp la centru să înțeleagă că nu va fi un star de cinema.
Situația mult mai gravă a celorlalte îi dădea certitudinea că era privilegiată, având norocul de a nu fi afectată prea tare. Auzi voci și fugi afară .

Mulți ani trăiască , mulți ani trăiască
LA MULȚI. ANI!!!

Nu îi venea să creadă, curtea era plină de copii, acei copii "speciali"ca și ea, cei cu care a petrecut nouă ani la Centru.

Măicuța Maria și Elena erau și ele prezente, până și bucătăreasa, care se prezentă aducând un tort mare cât roata carului.

Izbucni în plâns, lacrimi de bucurie îi curgeau pe obraz și se aruncă în brațele mamei sale:

- Mulțumesc mamă, nu puteai să îmi faci o surpriză mai plăcută, petrecerea aceasta va fi cea mai frumoasă din toată viața mea, o voi păstra în inimă ca pe un talisman neprețuit.

Nici nu își imagina cât de aproape de adevăr era. Acea zi va fi ultima ei zi petrecută în sânul familiei, îi era sortit să se despartă de ei pentru totdeauna.

Apoi îl prinse de mână pe tata Liviu, îl trase spre ea și spuse aceste cuvinte ce atinseră inimile tuturor celor de față, aducându-le lacrimi în ochi:
-
- VĂ MULȚUMESC CĂ M-AȚI ACCEPTAT, CĂ NU M-AȚI PĂRĂSIT LA NAȘTERE, AȘA CUM AU FĂCUT MULȚI ALȚII CE NU AU AVUT TĂRIA VOASTRĂ, MI-AȚI DAT TOT CEEA CE AVEȚI MAI DE PREȚ: IUBIREA VOASTRĂ.

Toți cei de față aveau chipurile scăldate de lacrimi, nu își puteau opri emoțiile ce le inundau inimile.

Stela sări de gâtul părinților săi, în timp ce ei erau încă sub vraja acelor cuvinte. Ce putea să-i facă mai fericiți, decât acele cuvinte spuse în fața tuturor? cuvinte venite dintr-o inimă atât de pură?

Știau că vor avea mereu dragostea ei, dar acele cuvinte le-a dat certitudinea că într-adevăr au făcut cel mai bun lucru aducând -o în viața lor.

Va fi cu adevărat steaua ce le va lumina zilele la apus de viață.
Victoria își reveni prima, și cu voce autoritară le ceru tuturor să se așeze la mese:

- Toate bunătățile ce le-am pregătit vor sfârși ca și hrană pentru animale dacă mai așteptăm.

Petrecură o zi cu adevărat specială, au dansat, au cântat cu toții melodii vechi, ce plăceau atât de mult părinților ei.

Tortul adus de către bucătăreasă, dispăru imediat după ce fu tăiat, nici o bucățică nu rămase. Petrecerea ținu până seara, târziu, când soarele asfinți lăsând întunericul să pună stăpânire pe împrejurimi.

Singurul lucru care o întrista era lipsa celei de care se atașase cel mai mult, prietenă sa, soră să de suflet.

Îi părea rău, că nu putea împărtăși această bucurie cu Amelia, care era prea departe pentru a putea fi prezentă în această zi specială.
Fusese adoptată de o familie din Franța, imediat după moartea bunicilor săi, și din scrisorile pe care i le trimitea a înțeles că viața ei s-a schimbat radical... în bine.

Suferise mult, știind că nu mai are pe nimeni, apoi, când acea familie o luă de la centru, suferi pentru despărțirea de celelalte fete, dar mai ales pentru despărțirea de Stela.

Erau nedespărțite, nimic nu le putea umbri bucuria de a fi împreună, fiecare fiind, perechea ce o completa pe cealaltă.

Acum avea o soră, fiica acelei familii, dar datorită sindromului, aceasta nu prea era încântată să o aibă în preajmă, mai ales când era înconjurată de amicii ei. Se simțea stanjenită de prezența ei.

Stela o încuraja, de departe, prin intermediul scrisorilor lungi ce i le scria.

După ce toți invitații au plecat, Stela a ajutat -o pe mami să strângă tot, după care s-au retras, lăsând pe a doua zi ceea ce mai era de făcut.

Odată în camera sa, se trânti în pat, având încă vie în mintea ei, acea zi petrecută în compania prietenilor săi.

Era moartă de oboseală. Toată ziua a alergat prin gospodărie, pentru a le arăta totul, nici un colț nu a rămas neprezentat.

Toate animalele aveau un nume dat de ea, ceea ce îi încânta cu adevărat pe prietenii ei.

Nu avuseseră ocazia să vadă o gospodărie la țară, totul era nou pentru ei, ar fi fost nevoie de mai mult timp ca să se poată bucura de tot ceea ce vedeau.

Micul ei ponei, de acum bătrân, a fost punctul de atracție al tinerilor.

Păstrând încă farmecul acelei zile, Stela nu avea chef să doarmă.
Era obosită, dar era și mai curioasă să descopere, în liniște cadourile primite.

Nu erau din cele scumpe, dar fiecare reprezenta un colțișor din sufletul celui ce i l-a dăruit. Se așeză în pat, trăgând spre ea toate cadourile.
Printre ele văzu unul ce încă nu îl desfăcuse și mirată îl luă să vadă de la cine era. O cutie frumos ambalată, pe care scria. " Pentru Stela".

O desfăcu, curioasă. Înăuntru era o carte" Ghidul fericirii " iar pe o felicitare, citi cuvintele scrise de unchiul Mircea.:

- Draga mea, îți urez să ai o viață plină de bucurii, pașii să te îndrume numai spre fericire. Îmi pare rău că nu am putut fi prezent, dar sunt cu inima lângă tine, sigur vei înțelege.
Un sincer LA MULȚI ANI.
Unchiul Mircea.

Era fericită să știe că oricât de mare era distanța ce îi despărțea în acea zi, el își amintea intotdeauna de ea.

Adormi îmbrăcată, copleșită de somn, cu gândul la frumusețea acelei zile, și aproape instantaneu căzu în lumea viselor.