Vei fi doar a mea

52. Orbii nu văd, dar simt.

          Admir vitrinele magazinelor, sperând că voi găsi un cadou perfect pentru Laurențiu, dar nimic nu-mi atrage atenția. Nici măcar nu știu ce aș putea să-i iau. Ar fi trebuit să fie și Adrian cu mine, dar încă lucrează.

          Suspin, atrăgând atenția unei angajate.

          — Sunteți indecisă? întreabă, iar eu tresar.

          Nu mă așteptam să vorbească cu mine. Credeam că va pleca pentru a-și termina treburile.

         — Da, chiar da, răspund, iar un zâmbet larg se așază pe chipul șatenei din fața mea.

         — Vă pot ajuta eu! Căutați ceva anume? întreabă pe un ton blând, iar eu clatin din cap.

        — Nu, caut un cadou pentru cineva și n-am nicio idee, mărturisesc, iar ea dă aprobator din cap.

        — Băiat sau fată?

        — Băiat.

        Scoate un sunet ciudat, apoi îmi face semn s-o urmez. Ne strecurăm printre raioane, ducându-mă, cred, în cel mai pustiu loc din tot magazinul. Mă încrunt când o văd că se apleacă pe vine, cotrobăind prin raftul din dreptul meu.

        — Tu ești iubita lui Adrian, nu-i așa? mă întreabă, luându-mă prin surprindere.

        — Da, răspund scurt, urmând să zâmbesc forțat.

        Ce legătura are asta cu cadoul și de unde ne cunoaște? Nu-mi este jenă și nu mă deranjează că oamenii mă numesc iubita lui. Mă deranjează că o spun de parcă ar fi o boală terminală și mă compătimesc.

        — Sunt studentă la Drept, în anul doi! Am auzit multe despre voi, mă lămurește, iar eu îmi presez buzele una de cealaltă.

        — Ei bine, îți urez succes. Mai bine a-i fii atentă la cursuri, nu mai asculta toate poveștile. Oricum majoritatea dintre ele sunt pure invenții, o sfătuiesc, iar ea zâmbește în timp ce scoate o cutiuța mică.

        — Este un inel de bărbați. Știu că lui Laur îi place să poarte, spune, iar eu îmi măresc ochii.

        Cum de-l cunoaște mai bine decât mine? N-am mai văzut-o niciodată până acum. Îmi observă confuzia, iar eu îi observ tristețea. Cine e fata asta?

        — Eu și cu el am avut un fel de relație, cu mult înainte să se îndrăgostească de Oana. Prietena mea ieșea cu Adrian, iar eu cu Laurențiu. Amândouă am făcut greșeala vieții noastre, ne-am îndrăgostit nebunește de ei, dar ei nu aveau niciun sentiment pentru noi. Acum știu, Laur avea ochii doar pentru Oana, iar Adrian doar pentru tine! Întotdeauna a fost așa. Dar sincer mă bucur să văd că au ajuns împreună cu voi, spune cu glas stins, iar eu îi zâmbesc compătimitoare.

         O privesc și-mi dau seama că sunt mult prea multe fete ca și ea. Suspin, luând-o în brațe. 

         — Îmi pare rău că nu i-am oprit din a vă răni.

         — Este în regulă acum. A trecut, rostește când se desprinde din îmbrățișare.

         O aprob tăcută, zâmbindu-i amar. Îmi face semn că pleacă, apoi o privesc cum se îndepărtează, mergând în locul unde au voie doar angajați. Mă uit mai atentă la cutiuță, apoi îmi închid ochii, oftând zgomotos. Mă îndrept spre casa de marcat și mă grăbesc să ies din locul ăsta cât mai repede. Apuc punga de cadou, urmând să merg direct spre mașină și să pornesc spre casă.