Emma Tudor a fost învățată de mică ce este ambiția şi să nu renunțe niciodată la visul ei, oricât de greu va fi de împlinit. Iar, când încăpățânarea şi orgoliul ei se îmbină, nimeni nu o mai poate opri. A fost rănită, dar s-a ridicat şi a luptat în...
Așezat pe scaun, îl privesc pe Laurențiu care e mai agitat ca niciodată. Îl privesc atent, iar el nici măcar nu observă, amuzându-mă puțin.
— Îmi spui și mie ce este cu tine sau te mai las să te învârți în fața mea ca un titirez? întreb captându-i atenția.
— E vorba de Oana, frate. Nu înțeleg nimic din ce vrea fata asta de la mine, spune, făcându-mă să râd.
— N-ai idee cât de mult te înțeleg, dar asta este altă poveste. Ia spune-i tu fratelui tău, ce s-a întâmplat?
— Noi doi am tot vorbit și vorbit, iar ieri am crezut că vrea să facem totul oficial, așa că am spus câtorva persoane despre noi. Și ce crezi? spune total debusolat.
— Ce? întreb deja prevăzând finalul poveștii acesteia glorioase de iubire.
— Numai vorbește cu mine! Mi-a dat block, uite! spune disperat, arătându-mi telefonul și făcându-mă să izbucnesc în râs. Pot jura că i se formează puțină spumă în colțul gurii, dar aleg să tac.
— Vorbește cu ea, Laur. Du-te acum și vorbește cu ea. Sunteți în același loc, ce naiba! Nu trebuie să lași o prostie de block să termine totul. Acum, fii bărbat și du-te și vorbește cu ea. Pun pariu că te așteaptă, zic apoi îl bat ușor pe umăr, lăsându-l să plece după ce dă aprobator din cap.
Îmi reiau locul, în mintea mea derulându-se doar acele cuvinte pe care le-am auzit ieri din partea Emmei. Zâmbesc din nou, apoi privesc telefonul care suna neîncetat. Citesc numele de pe ecran și mă încrunt apoi resping apelul. Cine mai sună în două mii douăzeci cu număr ascuns? Îmi verific buzunarul pentru a vedea dacă pachetul meu de țigări încă se află acolo, apoi ies din cameră, urmând să merg în grădina pensiunii. Privesc bunicuța care mă privește dezaprobator când vede că-mi aprind țigara, dar nu-mi pasă. Tot aerul e poluat, iar pentru plămânii mei e deja prea târziu. Deja e prea târziu pentru orice. Mă încrunt din nou, realizând în ce fel gândesc.
— Cineva e morocănos azi? întreabă, iar un rânjet îmi apare pe chip.
— Văd că a revenit vechea Emma, spun apoi o privesc.
— Nu înțeleg ce vrei să spui, spune făcându-mă să râd.
— Mai bine, crede-mă, spun vrând s-o fac să se panicheze și funcționează.
— Asta ce vrea să mai însemne? spune apoi se încruntă, amuzându-mă.
— Emma, nu trebuie să te simți prost pentru ce ai spus și să nu recunoști. Uite, și eu te iubesc, spun, încercând să par cât de serios pot, dar privind cum fața ei se colorează de la roșu la galben mă face să bufnesc în râs.
— Tu faci mișto de mine! zice amuzată apoi mă lovește în umăr.
O privesc amuzat, apoi arunc țigara în coșul de lângă. Mă întorc spre ea, încercând să fac contact vizual, dar refuză să mă privească.
— Acum, serios, chiar nu-ți amintești nimic? întreb, iar ea privește în gol, urmând să ofteze zgomotos.
— Nu, totul din noaptea aceea va rămâne un mister pentru mine, spune teatrală, amuzându-mă și făcându-mă să realizez că minte.
— Așa deci, nu-ți amintești nimic... atunci de ce vorbești cu mine? întreb, lăsând-o fără cuvinte câteva secunde.
— Cum adică? întreabă confuză.
— Of, Emma, spun apropiindu-mă de ea, fixându-mi privirea în ochii ei.
Ne privim secunde în șir, iar totul din jurul nostru dispare, fiind doar noi doi. Nu ne scăpăm niciunul din privire, conexiunea dintre noi fiind mai strânsă decât ne așteptam. Își coboară ochii spre buzele mele apoi rămâne într-o transă ciudată, iar eu tot ce pot face este să mă apropii și mai mult. Își revine brusc, apoi se dă câțiva pași în spate, formând o distanță considerabila între noi.
— Eu..., spune cu greu, ferindu-și privirea.
— Îți amintești totul, nu-i așa? spun, privind cum își închide ochii și oftează, urmând să dea din cap aprobator.
— Nu vreau să ne stricăm prietenia, Adrian. Nu pentru niște prostii de moment, spune, evitând în continuare contactul vizual.
— Bun, acum spune-mi asta privindu-mă în ochi, spun, iar ea își îndreaptă privirea în ochii mei.
— Adrian, eu..., spune apoi oftează. Las-o baltă, Adrian, rostește, urmând să plece lăsându-mă mai confuz ca niciodată.
Rămân nemișcat, creierul meu încă analizând și realizând cele întâmplate. Un zâmbet îmi apare pe chip când îmi dau seama că ea este atrasă de mine. Altfel nu-mi explic comportamentul ei bizar. Desigur, poate că mă înșel, poate că am înnebunit și îmi imaginez lucruri. Până la urmă, Emma n-ar putea fi atrasă de mine, nu-i așa? A petrecut ultimii trei ani disprețuindu-mă, nu se poate ca părerea sa despre mine să se schimbe la o sută optzeci de grade. Îmi revin în simțuri când simt vântul ce mă lovește din plin. Cum am ajuns în starea asta?
Cu mii de gânduri, pornesc spre camera mea, rămânând doar să mă arunc în fotoliul din încăperea destul de mică. Mi se derulează în fața ochilor toate momentele petrecute împreună din ultima perioadă. Cum poate o persoană să fie atât de schimbătoare?
Mă trezesc din hipnoza în care intrasem când îl observ pe Laur intrând binedispus în cameră. Mă privește, îl privesc, apoi făcându-l să împietrească pentru un moment. Se sprijină de perete, încrucișându-și mâinile la piept, urmând să ofteze și să dea dezaprobator din cap.
— Emma? întreabă, iar eu îi arunc o privire tăioasă, făcându-l să ridice mâinile în semn de predare.
— Ia loc și taci. De fapt nu, adu întâi berea aia din frigider, zic, iar el își arcuiește sprânceana.
— Ți se pare că am față de valet? Ridică-te și ia-ți singur, spune enervându-mă.
— Încetează și adu berea, zic, iar el pufnește nervos, urmând să arunce doza pe masă. Mă încrunt, iar el mă privește confuz. Refuz să-mi bat capul și deschid doar doza, urmând să iau câteva înghițituri.
— Chiar atât de rău e? întreabă, făcându-mă curios.
— Ce anume?
— Chiar atât de rău e să fii îndrăgostit? întreabă, lăsându-mă fără cuvinte.
Se lasă liniștea, iar eu încep să conștientizez ce tocmai a spus. Incapabil să îi dau un argument, aleg să tac. Se ridică, atrăgându-mi atenția apoi mă privește fix.
— Stai liniștit, frate, nu e nevoie să-mi răspunzi, spune, bătându-mi ușor umărul apoi oftează mergând spre baie.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cam atât a fost și acest capitol! Sper că v-a plăcut!
