Lacrimi de cristal

Promisiuni #4

Vara venea rapid, lăsând nenumăratele ploi reci să cadă peste Hogwarts. Totul arăta pierdut, Salcia Bătrână era gata să cadă, fiind încă afectată de incidentul din anul 2. Iar turnul de astronomie era aproape gol, într-un singur colț luminat de o mică lampă se aflau două fete brunete și o fantomă cu părul de aur.

Isabell: Ce se întâmplă cu Hogwarts-ul în ultimul timp? Parcă totul e mai sumbru. Ce, vin dementorii peste noi? 😂
Paula: Nu e un subiect amuzant, Isa.
Isabell: Bine, bine...
Draco: Paula...
Paula: Da?
Draco: Am nevoie de un favor.
Paula: Spune
Draco: Esti cea mai bună la ora lui Snape, nu?
Paula: De la Slytherin? Da, acum că tu esti mort. 😉
Draco: Am nevoie de o poțiune, dar fără să afle Severus că eu am cerut-o.
Paula: Am...bine...dar merg poțiunile pe fantome?
Isabell: Practic nu e fantomă.
Draco: Exact, practic nu sunt fantomă, deci bănuiesc că merg.
Paula: Ciripeste, ce poțiune?
Draco: Fantasma
Paula: Esti nebun?!
Draco: Paula...dementorii sunt aproape. Am semnul întunericului, îi simt.
Paula: Draco, nu fac asa ceva.
Draco: Te rog...toți ați fost în pericol din cauza mea, din cauza mea a reînviat Voldemort.
Paula: Poate că așa e, dar totul a trecut. Totul face parte din trecut, Draco.
Draco: Dementorii și devoratorii morții ne înconjoară. Scutul lui McGonagall este singurul care ne mai protejează.

Iar cu acestea fiind spuse, Draco s-a înălțat în cer, trecând prin tavanul turnului.

Isabell: Paula...chiar o să îi faci poțiunea?
Paula: O să o fac, dar nu o să i-o dau.
Isabell: Promiți?
Paula: Promit

☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆
Peste câteva ore, Juliette și Draco s-au întâlnit în clasa de poțiuni.

Juliette: Dray? Esti bine?
Draco: Da...
Juliette: Ba nu, nu esti bine. Ce se întâmplă?
Draco: Jule...pot avea încredere în tine?
Juliette: Mereu
Draco: Adevărul este că...nu sunt mort... Am folosit poțiunea exspiravit, deoarece devoratorii morții mă caută...

Juliette nu părea nici nervoasă, nici surprinsă, dar nici fericită...de fapt nu avea nicio expresie facială în acel moment.

Juliette: Stiu
Draco: Poftim...?
Juliette: Stiam de prima oară când te-am văzut.
Draco: Cum?
Juliette: Draco Malfoy, sunt exact ca tine. Practic sunt încă vie.
Draco: Dar de ce ai vrut să fii stafie...?
Juliette: Nu îți pot spune momentan de ce...îmi pare rău...
Draco: E ok, Jule. Tu nu le spui nimic despre mine, eu nu le spun nimic despre tine.
Juliette: Promiți?
Draco: Promit...doar suntem împreună în asta, nu?
Juliette: Da, desigur. Dray, mai spune-mi despre tine, vreau să îl cunosc pe adevăratul Draco Malfoy. 😅😊
Draco: Păi ce vrei să știi?
Juliette: Am...care este bong-ul tău.
Draco: ...
Juliette: Este ok dacă nu vrei să îmi spui, Dray.
Draco: Bong-ul meu este...este sângele, nu suport să văd sânge....
Juliette: Interesant...al meu e Voldemort, fără supărare...

☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆
Îmbrăcată cu o mantie violet, o femeie cu ochi ca ciocolata privea câmpurile ce cândva erau verzi ale Hogwarts-ului. Privirea ei era fixată pe o anumită fereastră care sclipea în lumina lunii argintii. Era miezul nopții, nimic nu mai mișca, nici măcar dementorii care obișnuiau să înconjoare castelul aflat sub protecția directoarei McGonagall. Aceasta nu era orice femeie, nu era orice fată, era fiica lui Sirius Black...și căuta dreptate.

Roxanne: Voi duce mai departe misiunea pe care mama mea nu a putut să o îndeplinească.
-Roxanne...

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●
Îmi pare rău că a fost atât de scurt.

Guys, tocmai mi-am actualizat aplicația. Sunt singura care nu își mai găseste profilul?