Lacrimi de cristal

Te-ai schimbat... #3

Seara a trecut rapid, iar dimineața a adus cu ea un soare puternic ce încălzea tot castelul. În clasa de poțiuni stătea Draco, consultând mai multe cărți groase ce se pare că puteau să fie citite doar de fantome. Deodată, în încăpere a intrat o altă fantomă. Era transparentă și plutea ușor deasupra podelei, la fel ca Draco. Ochii ei de un verde zmarald străluceau puternic la lumina razelor de soare, iar părul ei lung, negru ca cerul nopții și drept îi acoperea jumătate din față. La vederea lui Draco, fata parcă a împietrit, iar slytherinul si-a dat seama imediat că aceasta plângea.

Draco: Esti bine?
-Da...m-am certat cu Myrtle...dar o să îi treacă până la urmă. Tu esti Draco Malfoy, nu?
Draco: Da, dar tu cine esti?
-Juliette, Juliette Leandre.
Draco: Leandre, da. Tatal tău a fost un mare auror la vremea lui.
Juliette: Să zicem...
Draco: Esti fantomă?
Juliette: Nu e evident?
Draco: 😂
Juliette: Ce-s cu toate cărțile alea?
Draco: Oh, am vrut ceva mai ușor de citit.
Juliette: Mai ușor?!

Orele au trecut rapid pentru cei doi, deoarece anul 8 nu era necesar, Draco fiind al doilea din an (după Hermione), așa că nu trebuia să se ducă la ore ca fantomă. Draco și Juliette au vorbit continuu, Juliette era chiar o companie plăcută. Draco a aflat că era la ravenclaw, că patronusul ei este un delfin și că nu își amintește cum a murit.

☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆
-Alexix!
Alexix: Ce mai vrei?!

În fața fetei se afla Vance Harassing, acelasi băiat care noaptea trecută îi spusese ,,prințesă". Acesta o prinsese strâns de braț și o lipise de perete, imobilizând-o.

Alexix: Dă-mi drumul!
Vance: Shhh, prințes~

Vance nu a mai putut să își termine propoziția, deoarece Alexix si-a eliberat mâinile din strânsoarea băiatului și i-a dat un pumn, fugind.

Vance: Poate că ai gâstigat lupta, prințesă...dar războiul abia a început.

Din spatele lui a apărut un slytherin cu părul lung și saten.

-Doar ai grijă, fata asta e în stare de multe. Doar e o Malfoy, e Alexix Malfoy.

☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆
Între timp, în camera comună gryffindor se afla Harry, acesta se uita la niste poze reflectate din baghetă cu el și Draco anul trecut. Deodată, în cameră a intrat Ron, avea un ochi vânăt și răni pe față.

Harry: Ron! Ce s-a întâmplat?!
Ron: A fost Malfoy!
Harry: Draco nu ar face așa ceva!
Ron: Harry, deschide ochii! Nu s-a schimbat! E un devorator al morții și așa va fi mereu!
Harry: Nu stiu...mergi la Hermione sau la Madame Pomfrey ca să îți curețe rănile.

Ron a dat din cap ușor, apoi a plecat din încăpere. Dar, după ce Harry nu a mai putut să îl vadă, un zâmbet i-a apărut la colțul gurii. Apoi s-a dus la baie, curătându-și și scotându-și rănile false.

Între timp, prin peretele pe care se afla fereastra a intrat Draco, iar Harry s-a îndreptat spre el.

Harry: Dray, unde ai fost?
Draco: Oh, eram cu Juliette în sala de poțiuni.
Harry: Juliette?
Draco: Juliette Leandre, o fantomă.
Harry: De ce i-ai făcut asta lui Ron? Ti-a făcut ceva?
Draco: Ce?
Harry: Ron avea răni pe față, mi-a spus că tu i-ai făcut asta.
Draco: Chiar mă crezi în stare de așa ceva?
Harry: Dray...
Draco: Harry! Weasley e doar un trădător de sânge, probabil vrea să îți  reintre în grații!
Harry: Nu îmi vine să cred că poți să mă minți în față! Ron avea dreptate, esti doar un mortivor!
Draco: Iar tu te-ai schimbat. Nu mai esti același băiat pe care l-am cunoscut pe Aleea Diagon. Ți-a intrat faima la cap, Potter!
Harry: Păi tu esti același, Malfoy! Același băiat arogant și de bani gata!
Draco: Vorbim mai încolo...Potter...

Iar cu astea fiind spuse, Draco a iesit din cameră, lăsându-l pe Harry pierdut printre gânduri.