Imagines 💫

#3 imagine Niall

  __imagine pentru HoranLife_____

    e greu să privești filme de război, să vezi cum diferite cupluri sunt despărțite, iar bărbații pleacă, sperând că într-o zi să-și revadă soțiile și iubitele. însă era și mai greu să-ți privești iubitul cum luptă pe front, dintr-un cort care nici nu te apără de un ger. și tare mult mă rog ca Niall să fie bine, să scape de toate aceste și să ne reîntoarcem acasă, unde ne e cel mai bine, în famlie.
     eram la intrarea din cort, privind cum toți soldații pleacă pe front. eram atacați din nou de armata dușmană. îmi văd iubirea cum își pune armele în spate și fuge după echipa sa, pe fața lui se citea speranța de a fi viu după această luptă. intru înapoi și mă pun la adăpost cu colegele mele și ne rugăm să nu ne prindă vreun soldat și să ne facă rău. focurile de armă deja se auzeau, umpleau liniștea ce era înainte de acest val vârtej creat de ambele armate. îmi iau inima-n dinți și scot capul afară ca să văd scena de luptă: soldații ținti de gloanțe cad ca frunzele din copac toamna, alții se luptă ca să trăiască, își găsesc tot feluri de ascunzători, gropi unde să fie protejați. tabloul surprins de ochii mei era unul strigător la cer, ți se ridica părul de pe mâini când vezi ce se întâmplă.
     peste ceva ore, era deja seară. întunericul se lăsase, lumină mai era doar de la becurile ce le aveam în cort. ostașii răniți umpleau cortul, era ca un mic spital unde priveai fiecare pat unde stătea un rănit și încerca să fie salvat. mă apropii de patul blondului meu, care mulțumesc celui de sus, a scăpat din ghiarele morții.
   -hei, iubire.. cum te mai simți? mă las lângă patul lui și îi verific ușor rănile deja bandajate. scăpase doar cu niște răni ușoare în bazin și la picior.
   -puțin mai bine.. datorită ție, normal. zâmbește ușor, îmi apucă cu grijă mâna și o mângâie. era un drăguț și pe patul de "spital" când e rănit.
   -ei, datorită mie.. tu ești cel care a luptat pentru viață, eu doar mi-am făcut datoria să te bandajez.. îi sărut lung mâna, strângând-o în a mea. Niall, Niall.. tare mult sper să se termine odată tot acest război și să revenim la viața noastră normală.
   -viața mea oricum nu mai era normală de când m-am îndrăgostit de tine, puiuț. râde la glumița pe care o făcuse. dar și eu abia aștept, mai ales să ne petrecem timpul cu îngerașul nostru scump. iși lasă palmele pe abdomenul meu, care deja începea să prindă conturul de burtică. de cât timp suntem aici?
   -4 luni.. cred că 4 luni și puțin. a început să crească, e o bucurie de nedescris să-mi văd burtica, într-un fel să o văd pe ea. îmi fusese foarte greu să aleg să vin ca infirmieră, care abia intrasem în sarcină, să vin aici și să-mi sacrific viața. dar am făcut-o pentru că dacă Niall murea, să mor cu el sau invers.
   -oh, încă 5 luni și poate o să aibă norocul să vină pe lume acasă, unde e cel mai bine.. înconjurați doar de prieteni și părinții noștri. se apropie și-mi sărută lung burtica, apoi buzele. mi-au lipsit buzele astea, iubito. abia aștept să vină timpul să le simt din nou și din nou
     era o bucurie mare la noi acasă. venisem cu Niall de la spital, după câteva zile după ce o adusesem pe lume pe Catherine, micuța noastră care primise nota 10! am adorat-o amândoi de prima dată, a prins ochișorii lui Niall și pot spune că sunt cea mai fericită. fiecare dintre cei invitați vin și ne iau în brațe, apoi ne așezăm și începem sa povestim prin ce trecusem în aceste 9 luni în care 7 le-am petrecut pe front, în mijlocul războiului, iar celălalte 2 acasă, așteptând-o pe îngerașul nostru. mă simțeam bine că acum pot să dorm cu iubirea mea în brațe și să ne bucurăm de tot timpul pe care ni-l rezervă viitorul, un timp ce sper să fie liber și nu plin de războaie sau orice altă catastrofă care ne solicită și ne sacrifică acest timp ca iubit și iubită, dar nu din urmă ca și părinți a unei fetițe scumpe.