Păcatele lui Rayder [BoyxBoy]

♦ Capitolul XV- E doar tortură ♦

           —S-a întâmplat ceva?

           —Nu, dar nu am cu cine bea.

           Am afirmat scurt, închizând telefonul, deoarece nu știam ce naiba îl apucase pe Antonio de îmi făcuse o astfel de propunere. În general doar îi făceam treaba cu drogurile, nu stăteam cu el la povești de parcă am fi prieteni de o viață, dar în definitiv nici nu eram. M-am întors la filmul ce rula pe ecranul mare din fața mea, începând să mănânc din bolul cu floricele. Până diseară mai era mult timp, iar tot ce voiam eu să fac este să stau și să dorm cu ochii deschiși. Totuși nu înțelegeam această vizită de curtoazie pe care trebuie să i-o fac argentinianului, pentru că ceva îmi spune că nu va ieși prea bine. Nu prea mă invită el la băute fără vreun motiv anume, deci ori voia să afle ceva de la mine, ori chiar nu avea ce bea, pentru că prietenul său e plecat din oraș.

* * *

           Conduceam rapid spre clubul din centrul orașului, ocolind unele mașini cu viteză. Nu știu cât exact este ora, dar pentru că am auzit muzica răsunătoare venind din acea parte, am realizat că lumea deja s-a adunat destul de bine, cu toate că este miercuri, iar mulți dintre ei probabil au un job mâine. Mi-am lăsat bestia în parcări, alături de cască, îndreptându-mi pașii spre intrare, cei doi bodyguarzi ai lui Antonio dându-se la o parte din calea mea. O mare parte din oraș deja îmi știa chipul, deoarece Valente este un om destul de important în Chicago, iar pentru că eu sunt omul său de încredere îmi oferă anumite privilegii, pe lângă mulțimea de bani ce o câștig.

            Mirosul de băutură și fum de țigară m-a lovit direct în față, alături de muzica ce bubuia tuturor în urechi. Mi-am croit drum printre mulțimea de oameni ce se bucurau de tot ce este în jurul lor, deoarece am primit mai devreme un mesaj de la cel brunet că este pe una dintre canapelele aproape de bar, astfel îndreptându-mi picioarele într-acolo. L-am zărit direct pe cel cu ochii verzi, deoarece câteva gărzi de corp stăteau nu prea subtil în spatele său, observându-i la rândul său o domnișoară foarte dotată ce-i stătea în brațe, ținând în mână un cocktail. Când m-a reperat cel cu ochii verzi și-a concentrat atenția spre mine, în timp ce încercam să trec de toate persoanele care se împingeau unele în altele de parcă erau niște bezmetici.

           —Kay, ce surpriză, ia un loc. O băutură?

           Aș fi vrut să-i spun că nu este o supriză atât de mare, deoarece el m-a chemat aici, dar am preferat să-mi țin gura închisă, în timp ce m-am așezat pe canapeaua din piele pe care stătea și el, apucând paharul plin cu tărie pe care mi l-a întins. Nu l-am mai văzut niciodată pe Antonio atât de bine dispus, fapt pentru care am decis că ar trebui să fiu destul de prudent, nu știam niciodată când naiba îl putea apuca vreo criză. Cu toate că îl cunosc de mai bine de doi ani, este prima dată când mă invită să bem ceva și nu doar pentru că trebuie să-mi dea bani. Este foarte ciudat să-l văd într-o stare atât de bună.

           —De ce m-ai chemat?

           După ce am dat pe gât conținutul paharului, m-am strâmbat la gustul arzător pe care îl avea. Cel cu ochii verzi s-a întors sper mine, observând cum îi șoptește ceva la ureche celei din brațele sale, urmând să-i observ obrajii cum se colorează într-o nuanță de roz, ridicându-se și plecând în fugă de lângă noi. Nu știu ce a fost asta, dar nici nu voiam să întreb, deoarece viața lui personală e viața lui personală, iar în mare parte mie nu-mi păsa prea mult. S-a apropiat de mine, având deasemenea un pahar în mână, dar era încă plin, iar eu am decis să îmi păstrez seriozitatea pe chip, nu știam la ce naiba să mă aștept.