♦ Capitolul XV- E doar tortură ♦

522 40 2
                                    


"Some memories never leave our bones. Like salt in the sea. They become a part of us"



Kayden

           Fredonam încet melodia ce răsuna în boxe, bălăngănindu-mă prin casă pe ritmurile ei, în timp ce-mi făceam ceva de mâncare. Am primit câteva zile libere de la Eva, deoarece ea se va duce alături de băieți în New York, iar eu i-am zis că aș putea sta două zile și fără antrenament. Astfel astăzi m-am trezit la ora doisprezece dimineața, oră la care nu m-am mai trezit de mult, încercând să mă bucur la maxim de această zi, deoarece de mâine se începea chinul. Am mai vobrbit cu Dante câteva minute, spunându-mi, sau mai bine zis urlându-mi că au câștigat, gest la care mi-am dat ochii peste cap și am lăsat un zâmbet să-mi părăsească buzele. Nici nu mă îndoiam că vor pierde.

            În aceste două zile am dormit mai mult decât de obicei, fapt pentru care aveam o dispoziție destul de bună. Mi-am pus floricelele într-un bol, apucându-l și îndreptându-mă spre sufragerie, unde aveam de gând să-mi petrec toată ziua. Trebuie să recunosc că mă plictiseam teribil, deoarece aceste două zile doar am privit televizorul și m-am îndopat cu floricele, iar într-o oarecare măsură voiam să-mi văd prietenii idioți. Iar într-o oarecare măsură îi simțeam lipsa celui cu ochii negri. Replicile sale perverse, rânjetele murdare și faptul că a reușit cumva să se strecoare în gândurile și inima mea m-au făcut să las un zâmbet tâmpit să-mi încolțească pe buze. Nu știu ce exact se petrece cu mine, dar cert este că mă simt neputincios la toate tentativele de seducție venit din partea lui.

           A trecut aproape o lună de când îl cunosc și o lună de când am făcut primul contact cu găurile sale negre, iar eu încă simt că mă pierd în ele ca și în prima zi. Încă n-am nici o idee ce naiba s-a petrecut între noi atunci când eu eram beat, dar parcă nici nu aș vrea să știu, el se comportă de parcă nu a fost cine știe ce, fapt ce îmi făcea stomacul să se străngă într-un ghem dureros. Dacă noi chiar am făcut ce am făcut lui nu-i pasă de loc, iar acest lucru îmi face dispoziția să se fută instant. Drăcie, lui chiar îi pasă, sau doar se joacă cu mine? Dacă sunt doar o țintă pe lista lui lungă de cuceriri? Pare genul de doar o noapte, iar eu nu aș avea nevoie de el doar o noapte. Dacă chiar în acest moment el este călare pe una și și-o trag de mama focului, iar eu stau aici și-mi plâng de milă dacă lui îi pasă de mine. La acest gând mi-am simțit cum temperatura corpului crește cu câteva grade, auzindu-mi inima cum bate în timpane.

            Strângeam floricele în pumn, până am simțit cum palma îmi pișcă, lăsând praful ce s-a format să cadă înapoi în bol. Drace, doar nu eram gelos? Nu?

            Telefonul de pe măsuța de cafea din fața mea suna ca un dement, astfel m-a trezit din visarea în care am intrat. Am lăsat obiectul din mâinile mele, îndreptându-mă spre telefon, deoarece nu aveam idee cine m-ar putea suna la ora asta. Știam că Dante, alături de ceilalți probabil sunt deja în drum spre casă și vor ajunge seara, deci este exclus din listă. Am observat numele argentinianului cum îmi apare pe ecran, lăsând o încruntătură să mi se formeze între sprâncene, deoarece nu aveam idee de ce mă poate suna el în cursul săptămânii, sau de ce mă suna, de cele mai multe ori doar îmi trimitea un mesaj și se rezolva.

           —Poți să vii diseară la club? I-am auzit vocea de cealaltă parte a firului, încruntându-mi sprâncenele tot mai mult, pentru că nu știam de ce ar trebui să mă duc la club, astăzi fiind mijlocul săptămânii. Vocea îi era destul de normală, fapt la care m-am gândit că nu poate fi ceva de rău.

Păcatele lui Rayder [BoyxBoy]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum