Păcatele lui Rayder [BoyxBoy]

♦ Capitolul VIII- Poate îmi pasă ♦

            Le-am observat chipurile prietenilor mei cum intră furtunos în încăpere, luându-l cu asalt într-o îmbrățișare de grup. Mi-am îndreptat picioarele spre ieșire, întorcându-mi privirea pentru o ultimă dată spre Kayden, dând de ochii săi cenușii ce priveau fix spre mine. Nu știu ce mai exact se întâmplă cu mine, dar încep să înnebunesc datorită culorii hipnotizante pe care o posedă irișii săi, sau poate doar înenbuneam datorită posesorului? Poate.

            I-am făcut cu ochiul înainte să mă fac nevăzut, observându-l cum își dă ochii peste cap. Și a revenit la Kayden cel ignorant și căruia nu-i pasă de nimeni. Drace, să-și dea ochii peste cap când am să intru brutal în el, pentru că, să fiu sincer, nu mai rezistam mult dacă se mai afișa în boxeri prin fața mea. Nu aveam nici cea mai mică idee ce-mi făcea de îmi fura gândurile în asemenea hal, dar un lucru îl știam sigur, n-am de gând să-l las să scape cu una cu două.

            Am simțit aerul călduț de afară cum îmi flutură încet prin plete, apoi îndreptându-mă spre Mustang-ul ce strălucea în bătaia soarelui. Îmi căutam cheile prin buzunarele gecii, gândindu-mă că Antonio mă va omorî probabil, pentru că l-am lăsat la club, cu toate hârțogăriile alea, pentru a veni la sală. Nici nu i-am dat vreo explicație, doar am primit un mesaj de la Hero cum că Kayden va lupta împotriva lui Danilo, și în momentul următor am zbughit-o pe ușă pentru a ajunge mai rapid, cel șaten probabil înjurându-mă pentru plecarea pe care am executat-o.

            Mi-am urcat corpul pe locul din față, băgând cheile în contact și ieșind din parcare. Este vineri, iar Mario ne-a dar liber toată ziua pentru lupta celui cu păr nisipiu, deci aveam toată ziua la dispoziție pentru a face ce îmi vrea inima. Conduceam rapid spre casă, făcând slalom printre mașini, auzind claxoane nervoase în spatele meu. Învățați să conduceți și după să mă claxonați pe mine, futuților.

            După ce mi-am lăsat puiuțul pe aleea din fața casei, mi-am îndreptat picioarele spre bucătărie direct, deoarece îmi auzeam stomacul cum face circ. Deschizând frigiderul pe jumătate gol, mi-am dat ochii peste cap, deoarece știam sigur că am fost la super market doar acum câteva zile. Ador să gătesc, de aceea de cele mai multe ori îmi pregătesc singur de mâncare, dar în momentele de extremă lene comand. 

           Am decis că ar fi bine dacă m-aș aproviziona cu cele necesare, astfel înșfăcând cheile și portofelul, urcându-mă în mașină, destinația fiind magazinul. În drumul relativ scurt spre centrul orașului, vorbeam prin mesaje cu Mia. Șatena îmi spunea cât de mult se plictisește fără mine în Portugalia și că vrea cât mai rapid să mă vadă. Râdeam silențios la replicile sale amuzante, gândindu-mă că Mario probabil mă va învoi câteva zile pentru a-i face o mică vizită.

           După ce mi-am lăsat fiara în parcarea subterană, m-am grăbit spre raionul cu băuturi, gândul că am rămas și fără ea făcându-mi stomacul să se strângă într-un ghem dureros. În timp ce mă plimbam hai-hui printre rafturi, mi-am simțit corpul cum se izbește violent de un altul. Lăsând un geamăt să-mi scape printre buze, mi-am masat încet fruntea. Auzind un scâncet venind de lângă mine, mi-am deschis ochii instant.

           —Vezi pe- Rayder? O voce pițigăiată se făcu auzită în urechile mele, observând câteva persoane cum s-au întors speriate spre direcția noastră.

           Mi-am mărit ochii deodată la persoana din fața mea, urmând să pufnesc silențios. Am admirat-o încet, urmând să-mi dau ochii peste cap, deoarece schimbarea pe care a suferit-o o face să pară mai pocită. Părul ce cândva era un blond superb, îi stătea în valuri peste umeri, iar ochii căprui ce pe vremuri îi iubeam, acum parcă nu mai aveau acea scânteie de care eu m-am îndrăgostit. Am trecut pe lângă corpul său, lovindu-mi urmărul de al ei.