Păcatele lui Rayder [BoyxBoy]

♦ Capitolul III- Crize de nervi ♦

           —Fie cum zici tu. Dar am un pont, imaginează-ți că cel mai mare dușman al tău este în fața ta. 'Îmbrățișă' obiectul de lângă ea, lovind cu palma centrul său, arătându-mi unde exact să-mi izbesc pumnii. Am aprobat scurt, cu o înclinare a capului, urmând să o văd cum îmi face cu ochiul, ieșind din sală. 

           Mi-am focusat întreaga concentrare asupra vorbelor ei, care au început să prindă contur în capul meu. 'Cel mai mare dușman', 'cel mai mare dușman', doar aceste cuvinte mi se încâlceau acum în cap. Obiectul din fața mea se preschimbă încet, încet în unul dintre cele mai mari coșmaruri ale copilăriei mele. Niște ochi căprui se iviră din neant, privindu-mă cu ură, apoi începând să-mi reproșeze tot felul de aberații.

           Simțeam cum nervii încep să-mi acopere întreaga rațiune, preschinbându-mă astfel într-o brută ce lovea chipul din fața sa fără vreo remușcare. Încercam să îmi adun gândurile și să mă calmez, dar cu fiecare lovitură administrată, judecata mi se întuneca tot mai mult, făcându-mă să văd negru în fața ochilor.

           —'Ești un nimic', 'Ți-ai lăsat sora la greu', 'Nu ești de folos nimănui'.

           Replicile ce m-au marcat parcă se întorceau acum în valuri, făcându-mi mintea zob. Nu mai eram conștient de nimic ce se întâmpla în jurul meu, focusându-mă spre trupul persoanei care mi-a bântuit viața, încercând să scap de transa în care eram prins. Amintirile chinuitoare se loveau de mine ca niște bolovani, iar mutra din fața mea își preschimbă rânjetul într-un râs batjocoritor, dar cuvintele otrăvite ce mă făceau să-mi pierd cumpătul nu conteneau.

           Trezește-te Kay, e doar în capul tău, trezește-te drace. Coșmarul din care nu puteam să ies parcă mă trăgea într-un abis, de unde nu mai aveam cale de scăpare. Îmi simțeam pumnii sângerând, dar continuam să-i mutilez, încercând să distrug amintirea ce persista în capul meu. Îmi auzeam ca într-un vis numele strigat de cineva, dar loviturile mele continuau să se întețească și să îmi rănească oasele.

           —Kayden!

           Uram acest nume, uram că eu îl purtam și îl uram deoarece el obișnuia să mă numească astfel. Îi vedeam portretul peste tot, în acest moment mintea-mi era plină de amintirile cu el, amintiri care au început să-mi sfâșie carnea de pe mine, care m-au distrus. Capitolul cu el s-a dus de mult, dar oricât de mult aș încerca să trec peste, mintea mea își creează propriul Iad, unde el este Satan.

          —Kay!

          Mi-am smucit corpul din mâna celui din spatele meu, întorcându-mă subit și împărțindu-i un pumn de toată frumusețea, simțindu-mi oasele trosnind la contactul cu maxilarul său. Eram un taur care tocmai văzuse roșu în fața ochilor. Am încercat să-mi mișc ochii dintr-o parte în alta, dar ochii ce stăteau bulbucați spre mine păreau toți aceeași. Acei ochi albaștri care m-au făcut să înnebunesc. Apoi urmă acel râs batjocoritor, care-mi făcu pielea de găină.

           Mănușa dreaptă zbură de pe mâna mea, observând tremuratul accelerat care persistă. Mi-am apucat-o cu cealaltă mână, apoi mi-am mișcat corpul spre ușă, ieșind afară. Am simțit cum aerul rece mă lovi în față asemeni unei găleți cu apă înghețată. Îmi auzeam în spate numele strigat de ceilalți, dar nu m-am oprit decât atunci când eram cu casca pe cap și călare pe motor. Știam că trebuie să plec mai repede de acolo, nu voiam să le arăt tuturor partea mea neagră.

           Șoseaua nici nu se mai simțea dedesubtul roților, deoarece viteza cu care conduceam era izbitoare. La un moment dat aveam impresia că am să mă zdrobesc de vreo mașină, dar din fericire nu s-a întâmplat. Nu mai eram conștient de nimic din ce se întâmpla în jurul meu, tot ce voiam era un loc unde să fiu singur și să mă descarc. Încă îmi simțeam mâinile tremurând pe ghidonul motorului, dar acest fapt nu m-a oprit din direcția ce o aveam.