Latino Lover

C A P I T O L U L 31

Ce naiba făcea omul ăsta? Mi-am umezit gura cu propria salivă și mi-am reamintit că ar fi trebuit să îi scriu un mesaj lui Carl prin care să-l asigur că sunt bine și că nu e nevoie să-și facă griji. Nu cred că am avut timp să tastez cum trebuie, căci brunetul cu șuvițe ondulate apăruse în living sub o nouă înfățișare. Lăsase deoparte hainele care îi puneau în evidență corpul, purtând un tricou negru și o pereche de pantaloni de sport destul de largi. În mâna lui zărisem câteva haine și mintea m-a dus imediat la faptul că avea să mă oblige să mă schimb de hainele incomode pe care le purtam.

— Deranjez? se oprise în fața mea, întinzându-mi hainele. Poți să te schimbi în astea, știu că nu te simți comod, vorbise el puțin pierdut în timp ce ochii lui erau mai mult asupra telefonului meu. Sau poate asupra decolteului meu. Cine naiba știe ce îi trecea lui prin cap.

— Nu trebuia să te deranjezi, oricum nu stau mult, am încercat să îi resping oferta, iar el m-am mustrat puțin.

— Mai întâi ne rezolvăm problemele după care ești liberă, mă condiționase serios, revenind la a verifica dacă ceaiul era gata. Am oftat greoi și am cuprins hainele în mâinile mele, îndreptându-mă spre baie.

Mi-am îndepărtat topul inconfortabil și i-am îmbrăcat tricoul negru și larg, pantalonii erau ai mei, probabil nu îmi aruncase hainele așa cum îi cerusem eu să facă. Aveam oarecum o dilemă în privința lui. De ce era atât de drăguț și inocent acum dacă mai devreme se purtase ca un nemernic?

L-am surprins în timp ce aranja cănile de ceai pe masă și uitându-mă la el mai bine, îmi amintea foarte bine de mama. Probabil preluase foarte multe obiceiuri de la ea. Nu realizasem că între timp se întorsese spre mine și mă prinsese holbându-mă la el. Nu era ok să fac asta, mă trădat pe mine însumi prin faptul că îi arătam cât de vulnerabilă eram în fața lui.

— Ești ok? grija din vocea lui preluase controlul asupra trupului său. Dădusem din cap în semn că da și mă alăturasem lui pe canapea. Nu îmi venea să cred că mă aflam din nou atât de aprope de el, fiind dispusă să-l ascult.

— Voi fi bine când mă vei lămuri în privința minciunilor pe care ai ales să mi le spui de-a lungul timpului în care am fost împreună. De ce mi-ai spus de la început că e o simplă prietenă când tu știai clar că ai avut o relație cu ea? Chestiile astea mă deranjează atât de tare încât nici nu vreau să te mai văd în fața ochilor mei. Să știi că acceptul meu de a fi aici nu înseamnă că te-am iertat.

Își mușcase buza de jos și după ce își trecuse degetele prin barba ușor nerasă în căutarea unui mod cât mai potrivit pentru a-mi răspunde, își făcuse curajul să mă privească în ochi.

— Madena, eu și Camilla am fost împreuna, dar nu am avut o relație așa cum o au toate cuplurile. Nu am simțit nimic special pentru ea, pur și simplu i-am dat curs avansurilor pentru că voiam să scap cumva de frustrarea pe care o aveam din momentul în care ai plecat de aici. Nu-mi place să-mi amintesc, dar din prieteni foarte buni, am ajuns peste noapte să ne convingem unul pe altul că avem altfel de sentimente și că ne simțim atrași unul de altul.

— Și nu era așa? Nu aveați sentimente unul pentru altul? am sorbit din ceai, încercând să obțin cât mai multe detalii despre ce s-a întâmplat între cei doi.

— Eu nu aveam, dar ea probabil că da. Nu i-am spus niciodată, dar cred a simțit că nu era ce trebuia. Era o chestie bazată pe beneficii, Madena. Eu mă cuplam cu cea mai frumoasă tipă din oraș la acea vreme, iar ea intra în gașca noastră, nimic mai mult.

Când îi spusese Camillei drept cea mai frumoasă tipă din oraș, simțisem cum ceva dureros îmi străbătuse pieptul în câteva secunde, lăsând în urmă o senzație dureroasă.