GOBLIN

226 16 20
                                    

“ Don't be afraid of the cat without fur. A pure white salutation just wanna tell you HI!”

                Gândeam că dacă mă voi muta într-o altă casă lucrurile se vor potoli

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.


                Gândeam că dacă mă voi muta într-o altă casă lucrurile se vor potoli. Însă nu lucrurile, le ofer valențe greșite. Vocile, mai exact. O Doamne, atât de gălăgioase, atât de gălăgioase...

              
                    Casa era uriașă. Un conac aranjat special pentru mine. Plasat într-o singurătate deplină aveam impresia că liniștea le va intimida, dar nu a făcut decât să îi înfurie. Era ziua mea de naștere, pe care nu am mai sărbătorit-o de ceva timp. Nu îmi amintesc anume câți ani au trecut, dar am pierdut de ceva timp noțiunea vremii. Mă aflam pe marginea piscinii privind reflexia în luciul apei. Goblinul numărul doi revenise. Era drăguță, dar gălăgioasă.

                       Părul creț se ondula într-o paletă de culori roz și portocali și prins cu o agrafă de aceiași culoare era într-un contest perfect cu rochia albastru safir. Avea același machiaj, un curcubeu din linii verticale și orizontale. Am început să o văd  în momentul în care am împlinit 13 ani.

                  — Ar trebui să îți spun la mulți ani? Ceilalți nu ți-au spus încă. Ți-am spus că îmi pasă de tine, Sulli.

                   Îi păsa oare? Dacă ar fi păsat ar fi tăcut din gură. Reflexia ei din apă saluta spre mine cu scopul de a îi oferi atenție. Evident că nu i-am oferit-o, pur și simplu am continuat să privesc în zare, pierdută în zborul păsărilor.

                       — *Unnie, ți-au adus un tort.

                       — Poți să îți ții gura? Mă răstesc la ea izbind apa cu palmele, figura ei evaporându-se instant.

                     Cu toate acestea avea dreptate. În fața porților mă căuta un curier ținând un tort în brațe. M-am ridicat în capul oaselor pășind înspre ieșirea grădinii. Îmi târâiam mai bine spus corpul, în loc să am un mers articulat și uniform, într-un final reușind cumva să mă deplasez până la el. Bărbatul mă salută scurt printr-o mișcare a capului plasându-mi tortul galben pe care scria "For Sulli!". Știam că părinții mei au făcut un efort pentru a îl achiziționa și trimite, așa că l-am acceptat umilă ferindu-mă de razele neâmblânzite ale soarelui în interiorul locuinței.

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
ETERNAL STORIES *Kpop mv inspired stories*Where stories live. Discover now