Parfum De Toamnă

8. Doar ciocolată

  — Într-o lume egoistă,... tu ai ales să te lași învins. Eu am decis să lupt în continuare, chiar dacă mi-au distrus armele, iar tu erai cea mai bună armă pe care o aveam. Din cauza fricii, ai construit un zid între noi. În timp ce stăteam în umbra zidului tău altcineva îmi construia un castel, chiar în spatele meu. Am hotărât că pumnii mei nu vor reuși niciodată să spargă zidul fără ai tăi. Îmi pare rău că nu am reușit să te fac și pe tine un luptător, iar acum mă bucur de lumina castelului. Orice castel are nevoie de o regină.

   ,,Tipul acela încă e în mintea ei și nu o lasă, dar se pare că a realizat ce mult țin la ea. Oare am greșit că am mărturisit adevăratele sentimente? Vom avea grijă împreună de castelul nostru." Am început să aplaud, ieșind la iveală. Sunetul palmelor mele răsuna în toată sala. Georgy a făcut un pas înapoi speriată. Cuvintele ei îmi dăduse fiori, mai ales că la final știam sigur că vorbea de mine, iar celălalt știam exact cine era. ,,Trebuie să dispară. Mă bucur că începe să renunțe la el. Îi îmbolnăvește interiorul."

  - Impresionant! Ești cea mai talentată artistă din tot liceul acesta. Până și eu sunt gelos pe tine, o lăudasem, venind la ea pe scenă.

  Georgy tresărise când mi-a auzit vocea. Se uita speriată, apoi s-a ușurat.

  - Ce cauți aici? Mă spionezi?

  Am început să râd.

  - Cu siguranță. Acum că ești cu mine trebuie să mă asigur cu cine vorbești, râzi, plângi, mănânci și respiri, glumisem cu ea.

  Ea mi-a zâmbit ștrengar.

  - Și dacă vorbesc cu 3 băieți într-o zi, ce faci? intrase în joc.

  - Îți spun doar că ne vedem la poliție, apoi pregătește-te pentru 3 înmormântări.

  - Ce periculos ești! Vezi că ți-a căzut mândria pe jos, îmi spusese, arătându-mi podeaua, iar eu din instinct m-am uitat unde mi-a arătat. Huh! Te-am făcut să te uiți.

  A râs, apoi s-a ridicat pe vârfuri și mi-a ciufulește părul. Abia îl aranjasem perfect. La firmă conta și cum arăți, iar eu am prins ticul ăsta să arăt bine tot timpul. ,,Grozav! Nu am nici pieptănul cu mine." Am apucat-o de talie și i-am lipit corpul de al meu. Pentru prima dată am sărutat-o apăsat. O făcusem numai cu delicatețe. Nu mă pot controla prea mult în unele cazuri. Gust de ciocolată." După 5 sencunde m-a împins.

  - Ți-am dat eu voie?

  - Am citit în ochii tăi.

  - Să-ți pui ochelari că nu vezi bine.

  - Auch! Ce replici ai!

  Mi-am pus mâna dreaptă la piept, prefăcându-mă rănit în fața ei.

  - Știu. Și mai știu că tu nu meriți o fată dezastruoasă ca mine. Nu știu cum poți rezista, în loc să fugi ca alții. Eu nu pot să-ți ofer o relație bună.

  Când am auzit-o, zâmbetul mi-a dispărut de pe buze. Am apucat-o de mână și mi-am împreunat degetele cu ale ei. Erau foarte mici în comparație cu ale mele. Parcă era mânuța unui copil, însă emana multă căldură.

  - Ești sigură că nu poți? Eu nu sunt ca alții, dar dacă tu nu mă vrei, eu îți respect decizia. Te vreau, Georgy.

  Mă abțineam cu greau, fiindcă îmi venea iar să o sărut. În schimb, i-am sărutat mâna, apoi i-am dat drumul. ,,Așa se va termina și relația asta? Ea nu mă iubește..."