Parfum De Toamnă

7. Oamenii se schimbă

  Am ajuns la liceu foarte repede. Când cobor din mașină, o zăresc pe Andra în curtea liceului, discutând cu Jack. El întoarce privirea spre mine. De fapt, îmi dau seama că nu se uită la mine, ci la Georgy. Se duce la ea, punându-și o mână în jurul gâtului ei. Îl omor. Filip deja plecase. A plecat mult prea repede pentru a vedea asta. La naiba! Trebuia să mai stea puțin. Ahh! Cineva trebuie să-l învețe pe Jack să păstreze distanța. Georgy îi spune ceva râzând, apoi intră în liceu. Sau poate Filip a apucat să vadă asta? Dacă ar fi văzut, ar fi rămas să se ia de Jack, corect?  Mă duc la Andra puțin nervoasă din cauza acestui moment, ca să văd ce dorea Jack mai devreme, când vorbea cu ea. Andra se uită în gol cu țigara între degete. Mă întreb la ce se gândește. Nu e prima dată când o surprind așa.

  - Ce ați vorbit?

  - M-a întrebat dacă tu și prietena ta nu ați venit încă. I-am zis că trebuie să apăreți, iar el mi-a zis că îi pare rău de mama ta și dacă ai nevoie de ajutor poți apela și la el. Cam atât.

  Mă strâmb. Ajutorul lui? Cu ce mă poate ajuta el pe mine? Cu furatul prietenei. Ăsta e ajutorul lui? Nu, mulțumesc. Sunt bine. N-am nevoie de el în viața mea sau a prietenilor mei.

  - Singurul ajutor pe care îl vreau de la el este să stea departe de Georgy. Iubitul ei este de 10 ori mai grozav decât el.

  - Parcă spuneai că este unul dintre cei mai aroganți tipi pe care i-ai cunoscut.

  Oftez și-mi dau ochii peste cap.

  - Oamenii își mai schimbă părerile.

  - Tu mai rar.

Nu pot să zic nimic nou că imediat mă atacă. Ar trebui să fie antentă la ore, cum e atentă la mine, atunci Andra ar fi cea mai bună din liceu. Mă abțin să nu scap un rânjet de la acest gând.

  - Hai în clasă că deja simt cum vreau să dau cu pumnul în ceva și mie să nu găsesc.

  - Sau pe cineva, continuă Andra și cu un surâs.

  Rânjesc.

  - Poate chiar pe tine.

Andra se uită urât la mine, fără să spună ceva. Ador să ne atacăm una pe alta. Probabil ăsta e unul dintre motivele pentru care nu mai am prietene. Sunt o nesimțită. M-am cunoscut cu ea la începutul liceului, deoarece singurul loc liber în bancă a fost lângă ea. Mă așteptam să nu-mi placă compania ei, însă a reușit să-mi câștige simpatia. Andra este o nesimțită ca mine. Poate chiar mai mare. Ea și Georgy sunt singurele mele prietene acum. Nu mă plâng. Prea multe prietenă înseamnă prea multă influență proastă. Din punctul meu de vedere, mai puțin e mai bine.

~☆~

  Sunt hotărâtă să vorbesc cu vechea mea prietenă despre ce nu e în regulă. Nu pot merge așa lucrurile. Îi vreau binele, de aceea vreau să evităm orice rău. Știu sigur că este la atelierul de arte. Am văzut-o în fiecare pauză stând acolo singură. Trist. Norocul meu că Jack nu era cu ea. I-aș fi dat un pumn în față imediat ce-l vedeam. Ar fi fost un mod bun de descărcare. O găsesc pe Georgy, făcând niște linii albastre cu pensula pe o pânză. E singură. Nicio colegă pe aici. Poate... Oh, la naiba! O voi ajuta să se împrietenească cu el. Pare plictisită și scufundată în gânduri. Nu e plictisită, ci lipsită de energie. Acea strălucire a ei a dispărut. Tare curioasă sunt la ce se gândește și dacă liniile alea fac parte din arta neînțeleasă.

  - Hei!

  Mă vede și își îndreaptă spatele de parcă abia s-a trezit din somn. Cred că mai devreme visa cu ochii deschiși.