Abisul

10 martie. 

10:30 

          Pe puntea navei Cassiopeia pregatirile pentru scufundari erau in toi . Nu mai aveau mult timp la dispozitie , prognoza pentru ziua aceasta arata ca o furtuna puternica se va abate asupra lor in 10 ore . Pana atunci reparatiile trebuie sa fie terminate altfel riscau sa fie prinsi in mijlocul Marii Bering printre valuri de 15 metri inaltime .

          " Nu e chiar un scenariu prea imbucurator" isi spunea in sinea lui Daniel Dawson . El si cu Mike Paulson erau persoanele repartizate in aceasta dimineata pentru a repara cablurile de mare adancime ce legau Cape Navarin, de Saint Michael, Alaska . Impreuna aveau peste 30 de ani de experinta in domeniul scufundarilor la mare adancime , dar astazi ceva era diferit pentru Dawson. Nu stia exact de ce , dar privind peste balustrada , in negrul apei nemiscate, era un aspect care il nelinistea.

          " Nu esti deloc in apele tale . Ce ai ? Il intreba Mike .

          " Nici macar nu stiu . Nu imi place deloc zona aceasta"

          " E doar o scufundare ca oricare alta . Ce naiba, facem chestiile astea de o viata. Ce e special acum ? "

          " Toata zona asta parca e blestemata Mike. Cablurile astea ar trebui sa tina 50 de ani , si totusi e treia oara in sase luni cand trebuie reparate ". M-am saturat sa tot revin aici .

          " Si eu , nu inteleg ce se tot petrece. Dar haide ,nu avem ce face acum , sa terminam naibii odata , i-am promis lui Maddie ca o sa fiu acasa maine "

11:30 

          Dupa aproximativ o ora au ajuns la destinatie . 25 de kilometri departare de coasta Americii de Nord intr-o zona cunoscuta pentru furtunile iscate din senin si pentru trollerele de crabi care nu se mai intorc niciodata.

          Pe punte, Bradley Thompson , supraveghetorul echipamentelor de telecomunicatii si capitan al vasului , facea ultimele verificari. "Cablurile sunt in regula , rezervoarele de oxigen sunt pline , receptia functioneaza bine , murmura el pe sub barbie "

          " In regula , totul e pregatit . Sunteti gata baieti ? "

          " Da, hai sa terminam odata " spuse Dawson .

          " Da , sa-i dam bice " incuvinta si Mike .

          " In regula , Price, coboara-i "

          Un singur cablu nenorocit. Dawson niciodata nu s-a obisnuit cu sentimentul de neputinta pe care il resimtea atunci cand albastrul marii era inlocuit de negrul sinistru al abisului . Erau si aspecte ale slujbei care ii placeau . Avand in vedere gradul de periculozitate salariul era unul dintre cele mai bune din industrie. De asemenea intotdeauna a fost bun la sudura si la reparatii pe moment . El si Mike erau considerati cei mai buni scafandrii din companie , iar asta , trebuia sa recunoasca ca il umplea putin de mandrie.

          Dar niciodata nu s-a obisnuit cu lipsa luminii.

          Iti poti da seama de frivolitatea vietii doar atunci cand pierzi cu totul controlul . Cand simti ca intregul tau destin atarna de un singur fir de par .

          In cazul lor de fata , viata nu atarna de un fir de par ce-i drept . Ci de un cablu de otel. Singura legatura pe care o aveau cu lumea exterioara. Costumul de scafandru ce il poarta trebuie modificat pentru a rezista la o asemenea adancime , astfel incat fara acel cablu s-ar scufunda ca o piatra aruncata intr-un lac.