26."Te-am iubit"

656 77 17
                                    

●●●

        Adevărul e mereu calea corectă, nu?  I-am spus totul, inclusiv mica mea escapadă cu Evans. Nu sunt mândru de mine, iar el cu siguranță nu va fi niciodată. Stăm pe pat si privim tavanul ascultând liniștea asta afurisită.

Avea familie? întreabă si se întoarce cu pe o parte si isi așează mâna pe pieptul meu în timp ce își sprijină capul în cealaltă 

—A spus ceva de o mamă vitregă.mormăi nepăsător apoi il privesc fix

         "L-ai plăcut?". Am râs ca un handicapat mai devreme cand a pus intrebarea asta. Nu mă așteptam să îi pese de așa ceva, nu așteptam conteze ca alti oameni vor avea de suferit pentru libertatea lui. Lui Cameron din pușcărie nu i-ar fi păsat câtuși de puțin de ce se întâmplă aici. Însă acel Cameron a fost ucis în momentul în care a fost eliberat, iar eu... Eu nu l-am cunoscut pe vechiul Cameron. Incerc atat de mult să nu tradez niciun sentiment stupid legat de Klaus si moartea lui pentru nu stiu la ce ar trebui aștept din partea lui. Lucrurile ar trebui sa fie mult mai simple, dar nu e așa.

—Putem sa încheiem subiectul ăsta?întreb incruntat si privesc în față 

—Cum dorești... zice si se ridică apoi iese din încăpere

        După ce închide ușa arunc perna în ea si ma trântesc cu capul de saltea. Cea mai stupidă conversație. Nenorocitul de Perez merită fie chinuit până la moarte! Mă ridic brusc din pat si arunc perna inapoi unde era. Deschid ușa și il caut peste tot. A dispărut... Mă uit la ușa de la ieșire si vad ca încălțămintea lui a dispărut de asemenea, la fel si cheile de la mașină. Trebuie îl sun! Pun mâna pe telefon apoi imi dau seama ca sunt un imbecil. Idiotul Nu are telefon! Strâng telefonul în mână apoi dau sa il arunc în perete, dar mă controlez si il arunc încet pe canapea.

Seara

         "Caută-l, Markus! Nu poate sa fie prea departe!" . Il privesc de la poarta cimitirului cum se holbează la o piatră funerară, în stânga lui e o femeie îmbrăcată in negru ce plange. Nu sunt sigur daca vreau sa dau ochii cu cineva din familia Evans stiind cat de responsabil sunt de moartea lui. Privesc cum soarele apune si incepe sa fie destul de frig. Cei doi vin spre poartă si femeia ii întinde o foaie.

—Asta e o pagină din jurnalul lui, Markus.zice si isi sterge lacrimile cu un șervețel. El te-a iubit, în felul lui diferit! Era un băiat atat de special. șoptește fără grai și își ridică privirea spre cer. Acum e undeva acolo sus și ne veghează pe toți!

          Îi atinge bratul apoi pleacă zâmbind trist. Acolo sus? Nu cred că a fost prea mult la ora de religie.

—Markus, deci?zic si dau sa ii smulg foaia din mână însă se ferește. Vreau sa citesc!  

—Nici vorbă!spune după care o strânge în pumn

—Dar... 

—Ce vrei să vezi? Gândurile unui mort care te-a iubit?!zice nervos

          El chiar a scris despre mine? Renunț să mă întind după foaie si privesc cum o arunca la cosul de gunoi.

—Nici nu stiu ce dracului ar trebui să spun acum!spune încurcat. Am stat jumătate de oră în compania mamei lui si tot imi repeta cat de nedreaptă e viața și ca fiul ei era un copil bun si ca nu merita asta! Iar eu sunt responsabil pentru...

          Se oprește brusc din vorbit asa ca mă întorc subtil si vad niste oameni care trec pe lângă noi.

—E mort.zic indiferent 

—Ce?șoptește confuz 

—Klaus.zic si pufnesc amuzat. Klaus Evans e mort, a murit chiar în fața mea.

           Sângele lui era îmbibat în hainele mele, pe pielea mea si in mintea mea. Argh! Numai amintirea asta mă face să înnebunesc!

—Eu sunt cel care il vede in fiecare noapte cum isi încasează un glonț în frunte, era la câțiva centimetri de mine! Iar tu... tu imi spui mie ca esti responsabil pentru asta?continui zâmbind sinistru. Perez a tras glonțul, crima ii aparține. Ce a fost între mine și Klaus a fost doar de fațadă, nu e vina mea ca el a început să ia totul în serios!

—Îți dai seama că... 

—Îmi pasă?!strig gesticulând cu mâinile prin aer. Am avut un singur scop si l-am dus la bun sfârșit! Vezi? Esti cu mine, ce-i drept ăsta nu e cel mai frumos loc în care as vrea să fiu la ora 21:00, dar esti cu mine! Ce mai vrei?!

       Oftează apoi lasă privirea în jos. Îl trag de hanorac spre mine și il îmbrățișez. Urăsc cimitirele. Cum naiba a ajuns el aici? Îmi iau privirea de pe pietrele funerare si fac un pas în spate.

—Mergem?întreb simtind cum frigul pune stăpânire pe mine

         Îmi fură un sărut rapid apoi mergem spre mașină. Urc pe locul din dreapta si imediat pornește spre casă.

—Parca nu aveai permis.zic si deschid torpedo-ul din pură curiozitate
-Nu am.zice si accelerează mai tare făcându-mă să îmi ridic privirea spre drum

          E destul de devreme ca șoseaua să fie atât de pustie, dar cine sunt eu sa ma plâng. Un set de chei imi aluneca printre degete asa ca ma aplec după ele. Cand le ridic vad un breloc ciudat si cateva chei simple. Habar nu am ce ar putea deschide astea. Seamănă cu cheile pe care le-a primit noaptea trecută.

—Ce faci cu astea?întreb curios si i le arăt 

—Treburi.zice ranjind 

—Legale?

—Meh...zice cu jumătate de gură

          Nici vorbă! Nu am de gând să îl las!

—Și dacă nu sunt de acord?întreb pe un ton ciudat 

—De ce nu ai fi?zice râzând. Sunt bani!

—Tu te auzi?zic si imi dau ochii peste cap.

Deschid geamul si pe fac vânt cat mai departe.

—Markus!zice si oprește brusc 

—Nici sa nu te gândești că o să te las să faci ceva ilegal!strig nervos. Acum pornește!

Se uită urât la mine apoi accelerează brusc pufnind. Ultimul lucru de care am nevoie e sa ajunga la închisoare după ce ca m-am chinuit atât să îl scot de acolo!

________________

Cred ca o sa ii fac finalul curând. O fie la fel de nașpa ca si la celelalte, dar pur si simplu nu îmi mai place ideea asta... idkk.

𝓔𝓵𝓲𝓫𝓮𝓻𝓪𝓽 𝓬𝓸𝓷𝓭𝓲𝓽𝓲𝓸𝓷𝓪𝓽 (boyxboy)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum