𝓔𝓵𝓲𝓫𝓮𝓻𝓪𝓽 𝓬𝓸𝓷𝓭𝓲𝓽𝓲𝓸𝓷𝓪𝓽 (boyxboy)

9. "Amintiri"

  Flashback

        Sunt nevinovat! Nu am cum să fi facut ce au zis ei! Nu are cum! Dar urlu degeaba. Totul e degeaba! Gardianul mă împinge din nou si ajung in celula mea. Nu apuc sa spun nimic pentru ca ușa se închide cu un sunet deranjant si tipul dispare.

—Salut, eu sunt Jeff!

           Tresar si fac un pas în spate privindu-i chipul plin de vânătăi si zgarieturi. Ii privesc mâna si o ating cat se poate de rapid.

—Markus.zic apoi mă apropii de ușă simtind cum inima mai are putin si imi iese din piept

             Vreau să fiu liber! O sa mor în pușcărie si nici macar nu stiu daca sunt vinovat sau nu!

—Nu esti prea vorbăreț, deci?zice bătrânul si urcă în patul de deasupra. Deja suntem prieteni buni. Ultimul pe care l-au adus vorbea atâta de mult ca si-a gasit nașul.

—Ce... Ce s-a întâmplat cu el?intreb cu un glas tremurat 

—Soldatul i-a rupt mâna în două.zice în șoaptă ca abia il aud. Dar asta rămâne între noi!continuă râzând

—Sol-soldat?

—Deci chiar nu esti de pe aici...

      Am ajuns acum 10 minute! Tipul ăsta e nebun la cap?! Din moment ce se află aici sigur e... Nu vreau să mor! Nici să îmi fie frânte oasele nu vreau! Țin de bare cu ambele mâini privind în jur. Locul ăsta e imens. Ma aflu undeva la etajul al doilea. Dacă cineva m-ar împinge peste balustrada aia din fier mă omoară din prima! Nu trebuie să îi enervez. Asta ar putea fi regulă numărul 1. Regulă supremă chiar. Dar dacă merg prea aproape de celule si ma vor sugruma?! Oh, doamne! Scoate-mă de aici! Trebuie să mă adun. Ma așez pe patul de jos si ma lipesc cu spatele de perete. Curând o să se facă întuneric. Sper ca ușa aia chiar e închisă, pentru că bătrânul de sus cred că e în stare să mă dea pe mine ca să scape.

—Prima noapte aici e cea mai grea.zice si il aud oftand. Restul sunt un iad promis!zice râzând. Răbdare, puștiule. Răbdarea e o virtute.

      Răbdare. Un tip imi poate lua gâtul în orice secundă si el nu o sa aiba nevoie de răbdare să mor pentru ca sa fiu al dracului ca daca mă atinge cineva acum leșin. Nu vreau să fiu aici!

Dimineață

       Mă trezesc panicat și cad jos de pe pat. Urechile mele! Gardianul bate cu bastonul în fiecare ușă și striga "deșteptarea". Ce naiba curge? Ma uit in spatele meu apoi imi întorc privirea rapid. Il aud cum isi incheie fermoarul apoi râde.