Fereastra

Tremur și nu pot să adorm...

Nu am văzut-o, nu am somn,

Fereastra de două ore

Cea mare de lângă arbore.

Trebuie s-o văd acum.

Mă ridic din pat și plec la drum,

Mă îmbrac grăbit tremurând mai puternic,

Fereastra îmi vine în minte. Dorul preaputernic.

Ies pe ușa ca un fulger, totul dispare

În calea-mi este doar a mea anticipare.

De a mă holba la ea până în zori

Mă împiedic și cad. Pupilele se dilată,

Durerea dispare, mă ridic și simt în pori

Încă puțin pană la a mea răsplată.

Palmele încep să-mi transpire,

Plămânii abia pot să respire,

Inima îmi tresare la fiecare pas

Mai aprope de al meu nocturn popas.

Amețeala brusc mă cuprinde;

Deschid ușa blocului...

O văd... torța vieții se reaprinde

Timpul oprindu-se la fața locului.

Acum pot să respir,

Nu mai transpir,

Inima bate normal

Încet și apăsat; minimal...

În sfârșit fereastra mea,

Ce m-aș face fără ea,

Doamne! Exclam cu ochii ațintiți la aceasta...