Pionul

Capitolul şase. Perfect?

-Crede-mă, Lauren, va fi un articol de debut ideal. Nu va exista un suflet în şcoală care nu îl va citi. Va fi bomba. Bazează-te pe mine, chicoti entuziasmată Qwen, prin telefon.

Lauren ezita. Ştia că prietena ei avea o idee genială, dar atâta timp cât refuza să i-o împărtăşească, nu era sigură că era aşa de bine să rişte. Dacă ieşea ceva greşit?! Dacă bârfa pe care avea de gând să o folosească le va aduce probleme? Era convinsă că Qwen  nu era complet informată cu ce se cuvenea şi ce nu se cuvenea în liceu. În cazul în care se lua de persoana greşită, amândouă plăteau.

-Te rog. Te rog. Te rog.

-Chiar vrei să scrii acel articol? oftă Lauren, gata să lase de la ea şi să îi permită coechipierei sale să îşi facă de cap.

-Mai mult decât aş vrea să o întâlnesc pe Christina Aguilera. Este o idee atât de bună. O să fi uimită. Nici măcar ţie nu ţi-ar fi venit ideea asta.

-Şi n-ai de gând să îmi spui despre ce e vorba? Nici măcar un indiciu? Ce poate fi aşa genial? Şi de ce nu i-ai spune pionului tău? Suntem din aceeaşi echipă, dacă cumva ai uitat.

Din telefon se auzi un rânjet puternic, pe care numai cineva la fel de ciudat ca Qwen îl poate reda. Ei situaţia i se părea cât se poate de amuzantă. Îi spuse că va fi o surpriză, lucru care o făcu pe blondă să îşi mai facă un geamantan cu dubii. Când Lauren rosti cel mai nesigur "Fie" de pe planetă, Qwen începu să hiperventileze.

-Mersi, pa! fură ultimele cuvinte pe care le auzise blonda înainte să i se închidă telefonul în nas. Situaţia o amuza, însă i se părea uşor nepoliticos să faci una ca asta, dar prietena ei era altfel. Ştia asta de la început. Ea o băgase în seamă când nimeni altcineva nu se comporta frumos cu ea, ea a luat-o la ea acasă şi a împiedicat-o să facă ceva stupid, chiar dacă tot s-a ales cu o pedeapsă când a ajuns acasă. 

Nu mai primise pedepse de sute de ani, dar aparent, părinţii ei s-au îngrijorat mult prea tare şi a fost nevoie să ia nişte atitudine. Lauren nu mai avea voie să iasă din casă, exceptând mersul la liceu.

Oricum acceptă resemnată să o lase pe Qwen să scrie articolul, deşi decizia nu mai era a ei. Probabil prietena ei deja scrisese vreo şase sute de cuvinte. Clar era că ceva nu era în regulă cu el. Totuşi, Lauren era prea obosită să îi pese. Aşa că luă o pauză şi se deconectă de la realitate pentru a-şi mai linişti mintea. Capul ei era un dezastru. Totul era negru. Una peste alta, Jamie murise şi nici trei sute de Qwen nu ar fi putut schimba asta.

Şi adormi, pentru a fi trezită trei ore mai târziu de către un sunet insistent. Era telefonul ei, care urla şi vibra din buzunarul ei. Verifică mai mult pentru a-l face să tacă decât din curiozitate.

Era un mesaj. Şi un link. De la un număr ascuns, deşi, desigur că îşi dădu seama din prima secundă cine era în spatele acelui sms anonim.

sahmatbrighton.tumblr.com BÂRFE, ZVONURI, ŞTIRI ŞI NOUTĂŢI. ŞAH MAT, BRIGHTON, PENTRU CĂ JOCUL ESTE DEJA CÂŞTIGAT.

Chicotind întruna, nu mai avu niciun dram de răbdare şi accesă pagina de internet direct de pe iPhone, doar pentru a da de un site ordonat şi organizat, la care ar fi zis că s-a lucrat luni în şir dacă nu ar fi ştiut că trecuseră numai patru zile. Arăta perfect şi era convinsă că Qwen se întrecuse pe sine. Asta până a văzut titlul.

Jamie Heather. Perfect?

Exact. Ştim cu toţii că subiectul Jamie Heather a fost deschis, abordat, închis, evitat, sau chiar consumat la maxim în ultimele săptămâni. Ştim cu toţii că bietul tânăr a dat colţul din motive necunoscute şi dubioase. Iar cum Jamie Heather nu a încetat niciodată să ne surprindă, această ultimă mişcare a lui ne-a cam şocat pe toţi. De acord. Nimeni nu se aştepta ca cel mai dorit tip din liceu să facă puf şi să se evapore. A fost o totală surpriză ţinând cont că era aşa perfect. Sau poate că totuşi, în viaţa fascinantă a lui Jamie erau şi câţiva factori care îţi făceau pielea de găină. Poate că viaţa lui nu era aşa perfectă. Poate că Jamie Heather nu era nici măcar aproape de perfecţiune. Probabil că în universul în care v-aţi obişnuit să vă respiraţi aerul, ceea ce am spus eu pare pură prostie, dar cu siguranţă nu este. Adevărul este că iluzia pe care ne-a creat-o domnul Perfecţiune despre persoana lui va fi spulberată. Jamie Heather era om. Jamie Heather era la fel de imperfect ca şi oricare dintre voi, sau poate vă întrecea. Defectele lui, deşi nu erau evidente de la prima vedere, existau la fel de mult ca şi aerul. Pentru că, elevi ai Brightonului, Jamie a avut un motiv pentru care a ales moartea. Nu voia să înoate, dar întâmplător a înghiţit cam multă apă şi s-a dus la fund, ci şi-a dorit cu adevărat să rămână fără aer. Fără defecte. Aşezaţi-vă comod în fotolii, scaune sau pe unde sunteţi, căci următoarele cuvinte vă vor provoca o ameţeală urâtă. Căscaţi ochii bine la ecranul telefonului, laptopului sau a pietrei voastre cu touch screen dinainte de Doamne-Doamne. JAMIE HEATHER NU ERA PERFECT. PERFECŢIUNEA L-A OCOLIT PE JAMIE HEATHER. Şi de ce? Probabil credeţi că bat câmpii, dar adevărul este că tot ce scriu în plus, scriu pentru a da o tentă mai frumoasă articolului, care este pe departe de a fi plăcut.

Şi trecând la subiect, vă pot spune din surse sigure că lui Jamie îi cam plăcea natura. Mai ales plantele, desigur. Aşa că, ocazional, îşi demonstra afecţiunea pe care le-o purta, gustându-le aromele ameţitoare. Şi ştiind că drogurile nu sunt un subiect aşa de important prin al nostru Brighton, dat fiind faptul că tuturor ne cam plac etnobotanicele, mai ales la o petrecere bună, simplul fapt că se droga nu este totul. Ştim cu toţii că era super-bogat şi ştim cu toţii că nu o ducea rău, dar oare ştim bine?! Adevărul este că, deşi aparent plin de bani, acest interesant personaj avea mult de plătit, toate datorate ierbii. Părinţii lui nu ştiau, desigur, căci alfel i-ar fi achitat datoriile în trei secunde, iar apoi i-ar fi dat o mamă bună de bătaie. Şi degeaba a încercat să iasă din situaţia ciudată în care nişte uriaşi traficanţi de droguri îi dădeau mesaje cu ameninţări, căci totul a dus la sinucidere. A lăsat baltă totul pentru că nu mai putea. Şi-a dat seama că era prea mult şi orice ar fi făcut, ar fi fost inutil. Era deja la fund, aşa că a încetat să înoate.

Pentru alte postări alternative, vizitaţi zilnic blogul, în care se vor posta nişte chestii despre care voi nu aveaţi nicio idee.

Şah mat, Brighton.

Lauren era furioasă. Nu putea să creadă. Ce fusese în capul lui Qwen?! De ce ar fi scris asta?  Această postare va aduce numai lucruri rele. În plus, imaginea lui Jamie era distrusă pe vecie. Mişcarea asta nu era nicidecum deşteaptă şi regreta că i-a îngăduit să scrie singură articolul. O dăduseră în bară, iar numai Qwen era vinovată. Deşi blogul era anonim, tot era un dezastru. Voia să rupă nişte capete şi să urle la cineva. Voia să o certe şi pe prietena ei, dar nu avea niciun drept. Şi dacă ar fi ţipat la ea, aceasta s-ar fi supărat. Nu. Trebuia să fie o confuzie.

-CE A FOST ASTA? a ţipat Lauren în timp ce Qwen tocmai îi răspunsese la telefon.

-Deci nu e bine? Uite, pot să îţi explic...

-Dar te rog, dă-i drumul. Spune-mi ce a fost în capul tău şi de ce ai făcut asta.

Atunci, prietena ei începu să îi explice că abordase o strategie perfectă. Luase un subiect de maximă importanţă, şi anume dispariţia lui Jamie, şi scornise ceva ingenios şi intrigant pe baza ei, lucru care urma să îi atragă pe toţi şi astfel, vor avea o groază de cititori. Îi explică şi că nimeni nu poate dovedi contrariul, şi oricum nimeni nu avea de gând să demonteze o ipoteză aşa de interesantă. Apoi, pe ultima sută de metri, justifică de unde avea toate acele numere de telefon cărora le-a trimis linkul. Îi furase agenda lui Alison Shefield.

Lauren era impresionată, dar totodată dezgustată. Nu ştia dacă sentimentul de admiraţie trebuia sau nu să fie acolo. Realiza că ce a scris coechipiera ei era greşit şi incorect, dar coenştientiza şi că era singura cale sigură către succes. Iar ea îşi dorea succes.

*

Asta a fost. Deci ştiu că nu e cel mai bun capitol, dar a trebuit să îl scriu şi pe ăsta. M-a durut inima să scriu un articol aşa urât la adresa lui Jamie, pe care îl cam ador ca personaj...

Ah, şi mai am o surpriză pentru voi. sahmatbrighton.tumblr.com este blogul unde veţi putea găsi şi bârfele fetelor pe care nu le voi scrie în carte (doar nu o să umplu cartea cu ştiri plictisitoare) şi va fi un fel de supliment. Acolo or să fie postări noi în fiecare vineri (începând cu următoarea) şi voi încerca să postez chiar mai des, deşi nu ştiu cât o să îmi iasă. Linkul îl găsiţi la External Link sau ceva de genul ăsta, iar parola blogului (pentru că i-am pus parolă) este "triunghi" adică userbossnameul meu.