_______________
Hoseok aştepta în fața dulapului celui mare.
Azi era ziua cea mare.
Azi, el îi va spune în față, blondului că-l iubeşte.
Avea emoții.
Chiar dacă se bucura că-i va spune, se temea să nu fie respins de marea sa iubire.
Iar dacă se întâmpla asta, avea să plece departe de acel loc. Departe de persoana pe care o iubeşte.
Nu vroia să-l vadă fericit cu altcineva, vroia să-l vadă fericit alături de el. Să ştie că el e singurul care îl face fericit.
Roşcatul ține bine buchetul de trandafiri în mâinile sale, zâmbind. Avea mare noroc că nici măcar un elev nu era pe holuri. Cu toții plecase iar ca deobicei, Yoongi era iar ultimul.
-În sfârşit acasă. Murmură Yoongi, mergând spre dulapul său pentru a-şi lua restul cărților.
Când mai avea puțin până la dulap se opreşte, privindu-l surpins pe Hoseok lângă, cu un buchet de trandafiri în mână.
Ce naiba caută el acolo? Doar nu... O nu, e-el e admiratorul? Yoongi îl priveşte şocat, înaintând spre el.
-Hobi? Ce cauți aici? Întreabă blondul ajungând în dreptul roşcatului.
-Yoongi hyung, trebuie...trebuie să-ți spun ceva. Roşcatul îşi muşcă buzele, privind buchetul de trandafiri.
-Eu-eu te iubesc hyung şi mereu am făcut-o. Eu sunt cel care ți-a tot trimis acele scrisori. Eşti o persoană minunată şi meriți toată iubirea din lume şi m-am gândit că poate voi fi eu cel care îți oferă toată acea iubire. Că voi fi eu cel care îți spune 'te iubesc' în fiecare moment din zi. Că voi fi eu cel care te va vedea zâmbind dimineața când te trezeşti şi când îți voi oferi săruturi dulci. Continuă roşcatul, ridicându-şi privirea spre blond.
Yoongi îl privea, mici lacrimi curgându-i pe obraji.
-Hobi, e-eu...
Hoseok scăpă un mic suspin, lăsându-şi privirea în jos.
-E în regulă dacă nu simți la fel. Dacă altcineva te face fericit voi înțelege dar-
Când era gata să continue să vorbească, Yoongi îl strânge tare în brațe, îngropându-şi fața în scobitura gâtului său.
-Ş-şi eu te iubesc Hobi. Mereu te-am iubit. Încă de când te-am văzut a-am simțit ceva pentru tine. D-dar mi-a fost frică să-ți spun. Mi-a fost teamă că mă vei respinge. Un mic suspin scăpă printre buzele blondului, strângându-l mai tare în brațe, lipindu-șinpentru câteva clipe buzele de ale roșcatului.
Hoseok zâmbeşte larg, sărutându-i uşor fruntea hyung-ului său.
-Hyung, nu te-aş respinge niciodată. Te iubesc şi nu aş vrea sa te pierd. Continuă roşcatul, ştergându-i lacrimile.
Un mic zâmbet dulce apare pe buzele lui Yoongi, mângâindu-i uşor obrazul roşcatului.
-Te iubesc Hoseok!
-Şi eu te iubesc, Yoongi!
Şi aşa cei doi au ajuns împreună pentru o viață întreagă.
Poate sună clişeic, la fel ca în celelalte poveşti de dragoste, dar da, chiar dacă nu şi-au spus-o de la început, ei se iubesc. Şi se vor iubii o eternitate şi nu vor lăsa pe nimeni să le strice relația.
_________________
Nu a ieşit cum am vrut eu dar meh
Sper să vă placă
Dacă da, lăsați şi un mic vot
Şiii, aşa am terminat-o şi pe asta
Voi posta şi la celelalte când am timp
Noapte bună!💜🎇
YOU ARE READING
°ten letters° ||sope||
Short Story"Îți scriu aceste scrisori, pentru că nu am curajul să-ți spun față-n față ceea ce simt. Mi-e frică, că o să mă respingi, dar nu-ți face griji în ultima scrisoare vei afla cine sunt." ~H cr:...
