I don't Remember to Forget you...(Volumul I)

Capitolul 10

-A! 

Ma ridic asezandu-ma pe marginea patului realizand ca totul a fost doar un vis...Pff...si ce mai vis...

Totusi nu chiar totul fusese un vis,adica inca eram inchisa aici,doar ca de una singura,slava Domnului!

"Cat de frumos visezi iubire" se auzi dintr-odata in mintea mea amintindu-mi ca sunt inca conectata cu dobitocul de Ryan.

"Nu-i asa? Din vina ta am ajuns sa visez numai tampenii!"

"A mea? Dulceata ma ranesti.Credeam ca eu iti provoc vise frumoase,cosmarurile ti le creezi tu singura."

"Daa,cosmarurile am eu grija sa ti le fac tie in fiecare zi,la orice ora,minut sau secunda."

"Sa inteleg ca-mi dai dreptate cand spun ca eu iti creez visele frumoase."

"Oh Ryan,de ce te gandesti la prostii? Visele mele frumoase sunt cu tine batut mar de catre mine."

"Tu niciodata nu incetezi sa te gandesti la violenta?"

"Daca as inceta atunci cu ce as ramane?"

"Cu mine."

"Atunci spun pas.Iar cand Emily se va gandi sa-mi dea drumul de aici o voi pune sa rupa legatura asta.Devii stresant.Nu ca n-ai fi defapt..."

"Iar tu esti intepata,rasfatata si impulsiva dar eu nu ti-o spun in fiecare zi."

"Ryan,mi-e somn,e 04:00,tu de ce naiba nu dormi?!"

"Tu m-ai trezit iubire."

"Si tot eu te voi adormi,asa ca taci odata!"

"Regret totusi ca te-ai trezit,voiam sa vad cum se va continua visul tau."

"Taci odata!"

***

Dimineata din nou,alta zi petrecuta intre 4 pereti,la naiba! Am nevoie de aer! O sa mor aici trista si singura! 

-Ah te rog poti inceta sa te smiorcai 24/24 de ore? se auzi brusc glasul lui Ryan

Pentru o secunda credeam ca a intrat aici apoi dupa tonul sau nervos mi-am dat seama ca defapt era pe partea cealalta a usii,statea rezemat de tocul acesteia pe dinafara si ma privea stresat oarecum..

-Pe naiba! Sunt inchisa aici! Tu cum ai reactiona? mormai dandu-mi in minte o palma ca sa pot vorbi normal,fata lui era atat de amuzanta incat imi era frica sa nu scot o prostie pe gura uitandu-ma la el si vorbi in acelasi timp

-Cu siguranta mai bine ca tine.

-Pe bune? Fata ta arata mai rau ca a mea.Te-ai privit mai nou in vreo oglinda? i-am replicat scapamd la urma un ras tampit

-Iar tu arati deparca te-a lovit trenul dulceata asa ca sa lasam subiectul aspectului la urma.Voiam sa-ti spun ca Emily s-a intors si mi-a spus sa te anunt ca trebuie sa ramai calma si alte prostii.

-Si cand imi va da drumul nu ti-a spus?

-Am ajuns mesagerul vostru? Te descurci si tu sa aflii.

-Da,esti porumbel mesager.Multumit? zic scoasa din minti,deja m-am saturat sa tot faca pe desteptul

M-am ridicat si m-am dus in fata sa,adica la usa deschisa,doar ca n-am reusit sa mai inaintez din cauza peretelui invizibil care ma impiedica pe mine sa ies si pe altcineva sa intre aici.