I don't Remember to Forget you...(Volumul I)

Capitolul 23

-Stai ce? incepu el

-Ce ai auzit! Si ma mai si mut din camera!

-Asta de ce o faci?

-Ca sa nu fiu tentata sa te iert! zic si ies afara pe hol

***

Dupa cateva ore eram la bucatarie si mancam niste cereale cu lapte cand intra Alice.

-Mananci ca un copil. spune dupa cateva secunde

-Si ce?

-Nimic,doar ti am spus. rase ea luand loc langa mine

-Ai ceva important sa mi zici?

-Intr un fel da..Odata citeam noi,pana sa ajungem sa convietuim cu javrele astea,despre pestera lunii.Mai tii minte?

-Dumnezeule! Da! Ai aflat ceva de ea?

-Este undeva pe teritoriul acesta.

-Poftim? Mai exact unde?

-Nu stiu.In padure in apropiere de dealuri.

-Alice esti un geniu ma jur! Pestera este una dintre cele mai importante pesteri ale vrajitoarelor ar fi fantastic s o gasim!

-Nu putem iesi fara sa anuntam sau sa fim insotite..

-La pariu? Cand se mai intuneca plecam.

-Mary...mai bine nu facem asta.

-Am cautat prea mult pestera ca sa renunt acum cand sunt atatea sanse s o gasim.

-Ce va zice Ryan daca afla?

-Cui ii pasa de Ryan?! Fac ce vreau si cand vreau eu de acum!

Dupa ce ne am asigurat ca toata lumea e la treaba ei am iesit afara si ne am strecurat pana in padure.Daca ar afla Ryan ar turba probabil.
Mergeam de aproape o ora si deja eram in apropiere de dealuri.

-In regula...cum ne dam seama unde e pestera?

-Alice nu mai face niciun............. nu am apucat sa termin deoarece pamantul pe care paseam noi s a surpat si am cazut amandoua..unde?

Vom afla!

-..niciun pas. termin eu dupa ce observasem ca aceasta cazatura nu ne omorase..pfiuuu..

-Mary...unde suntem? intreba Alice incercand sa se ridice dar eu deja eram in picioare

-Pestera lunii.Am gasit o! Alice am gasit o! spun fericita luand o in brate pe Alice

Unde cazusem noi era abia intrarea.Pestera se continua cu un coridor lung unde pe peretii dintr o parte si din alta erau torte aprinse si diferite modele sacre ale vrajitoarelor.
Am inaintat usor pe acest coridor uitandu se frecvent pe pereti.Simbolurile erau foarte vechi,aveau aproape 2.000 de ani,puterea pe care o emana pestera se simtea inca de la intrare.Era...era...wow!

Dupa parcurgerea coridorului ajunsesem intr o camera imensa plina cu rafturi de carti si in mijloc o masa din piatra cu diferite simboluri pe ea.Masa aceea mi a atras atentia..M am dus langa ea si am observat ca in dreptul ei batea lumina lunii care inca nu era pline.In dreptul mesei,in tavanul de piatra al pesterii erau gratii care permiteau lumina sa intre acolo.Masa aceasa era una de incantatii si probabil...sacrificii conform formelor si desenelor antice.

-Mary uite ce am gasit.

Am mers langa Alice care era langa unul din rafturi iar langa acel raft era un suport din piatra pe care se afla o carte invelita in panza prafuita.