Adoptată

Capitolul 7

Luke

- Nu! Ma răstesc la Izabella.

De când vrea ea sa meargă la o petrecere? Și mai ales cu Amanda.

- De ce?

- Chiar vrei să-mi auzi sutele de motive pentru care nu te las?

Izabella oftează.

- Nici nu vreau să merg, Luke. Doar că Amanda mă stresează mereu. Ce are cu mine?

Au trecut câteva zile de când Amanda tot încearcă să-i facă Izabellei o viaţă de "adolescent normal". Mă înnebunește chestia asta. Și se pare că și pe Iza la fel. Nu toată lumea are o adolescență la fel. Însă ei i se pare de neaccept faptul că Izabella nu pleacă pe furiș cu prietenii pe acasă.

- Vrea să ajute în felul ei stupid cred.

- Spune-i că nu am nevoie de ajutor.

Pufăie ea. Iese din bucătărie fără alte cuvinte. Nu prea o acceptă pe Amanda. O înțeleg. Nu o cunoaște. E normal ca la început să fie mai rece. Dar cu siguranță cele două nu vor deveni mai prietenoase dacă Amanda continuă cu toate astea.

- Iubitule! 

Aud vocea Amandei, strigăndu-mă. Oftez Imediat își face apariția în bucătărie. Îmi zâmbește și se aproprie de mine. 

- Da?

- Mai sunt câteva zile și începe şcoala. Poate anul acesta o înscrii şi pe Iza.

Și o luăm de la capăt...

- Nu mi se pare cea mai bună idee.

- Se va descurca. Îţi voi arata asta.

- Cum? Prin petrecerea la care voiai să o duci?

Zâmbetul îi cade. Cu siguranță i-am stricat planurile.

- De unde știi asta?

- Izabella m-a întrebat dacă are voie să se ducă. 

Expiră enervată. Ia distanță de mine puțin și se rezemă de blatul bucătăriei. 

- Fata asta nu ştie ce e ăla secret?

- Nu are secrete față de mine, Amanda. Ce e în capul tău? Izabella nu are nevoie de ajutorul tău. Las-o în pace!

Îi rostesc apărat, puntru a-i intra bine în cap.  Își dă ochii peste cap, mai iritată decât era înainte. Inspiră aer adânc și se calmează cât de cât.  

- Ok, gata cu Izabella. Haide să vorbim despre noi.

Schimbă subiectul, iar zâmbetul îi revine din nou pe față. Mă relaxez și îi fac semn să continuie.

- Nu vreau să te grăbesc sau să te presez. Dar mă gândeam să facem nunta anul acesta sau cel târziu anul viitor. 

Nu răspund. Am cerut-o pe Amanda acum câteva luni. Nu avea sens să mai aștept când sunt sigur că ea e tot ce vreau. Dar să fim legați și prin lege e pur și simplu prea mult pentru mine. 

- E în regulă dacă vrei să mai aștepți. Înțeleg.

Se grăbește ea să spună. De când am început să avem o relație serioasă ea tinde să grăbească lucrurile între noi. Iar eu o las. Am surprins-o pe ea, cât și pe mine, atunci când am am cerut-o. Nu a fost niciodată genul meu relațiile serioase. 

- Nu, nu. Alegeți o dată și atunci o vom face.

Fața sa se luminează și aproape că sare în sus de fericire. Își ridică bărbia și mă privește.