Noapte vesnica impanzea cerul alaturi de luna alba. Stele se vedeau ici colo, iar tipetele de durere si agonie erau singurul lucru pe care il auzeai. Bine inteles ca erau cativa oameni care erau numiti Demons' Cats. Ei faceau treaba demonilor. Sunt ca Slender's Proxy. Oricum dupa ce am aprins televizorul am primit vestea bomba:"Stimati ascultatori. Vrem sa facem public un anunt! Demonul care a furat cartea viitorului, Klaus, a fost arestat. Pentru ca nu a vrut sa dea un nume o celui cu care a facut contractul, sentinta este....MOARTEA!"
Dupa ce am aflat asta m-am dus sa-l anunt pe Dimitrie.
***La seif***
- Ai vazut stirea?
- Mda...
- Si? Nu ai ceva sa-mi spui?
- A da...Bine ca mi-ai amintit. Tu il vei ucide.
- Ce!?!?
- Si tot iresponsabila te consider.
Am marait si am plecat nervoasa.
- Ne vedem la 8. Hehe
***La 8***
- Credeam ca nu mai vii. Ce-i cu tinuta asta?
- Doar nu vrei sa-mi murdaresc hainele bune, nu?
- Sigur...Doar ucide-l si...ai grija.
Plecasem deja. Am gasit coordonatele pe un perete si am plecat.
Nu zburasem prea mult si am ajuns la ring...Da trebuie sa-l ucid intr-o lupta...mda...oare de ce nu ma mir? Demonii fac haz de orice.
********
A sarit spre mine...M-am ferit si mi-am scos Katana. Am incercat sa-i retez capul, dar m-a trantit la pamant si am inceput sa sangerez. M-am enervat...rau. Ai sarit si am rostit o incantatie. L-am prins intr-un pentagon si am chemat umbrele. Ele l-au devorat...incet...dureros. Mi-am luat placerea ca la final sa-l decapitez. Sangele lui murdar ma umpluse de tot. Un shinigami a aparut din senin, si i-a colectat sufletul ducandu-l in inchisoarea iadului, plin de suflete triste.
Am plecat sa-l caut pe Dimitrie, care nu era in biroul sau asa ca am plecat la el casa. kioc kioc...
A iesit intr-un halat negru si lung.
- Nici aici nu mai am liniste?
- Si eu ma bucur sa te vad. Ce? Nu. Nu am murit...
- Mda...Vrei o cafea?
- Nu. Deci acum ce trebuie sa fac?
- Ei bine te vei duce pe Pamant. Eu te voi ajuta. Iti voi ingriji ranile.
- Nu e nevoie.
- Ba da. E. Haide.
M-a luat in brate si m-a asezat pe canapea. M-a bandajat si ii puteam auzi inima cum bate. Nu era o bataie regulata. Nu, era una foare rapida.
- Am terminat.
- Multumesc...
- Haide, acum sa plecam.
- Plecam?
- Da. Nu esti suficient de responsabila sa te descurci singura. Voi veni cu tine si voi fi "servitorul" tau.
- Inca nu ai incredere in mine? Dupa tot ce am facut.
Eram gata sa plec si in secunda cand era gata, gata sa inchid usa l-am auzit:
- nu as suporta daca ti s-ar intampla ceva...
A spus-o in soapta, dar l-am auzit prea bine. Cicotisem si plecasem.
***La poarta Iadului***
Dimitrie m-a luat de mana si am rosit...putin...Gardianul ne-a dat drumul si am pasit in cea mai mizerabila lume din toate.
