Black coffee and green tea

Capitolul 7: 12:45 pm

I-au mai trebuit câteva secunde să se depărteze de mine, iar din acel moment am simțit cum tot sângele mi se urcă în obraji. Nu am idee de ce m-am blocat așa adineauri, dar trebuie să îmi recapăt simțurile rapid pentru a nu lăsa loc de comentarii. Melissa Debois nu se blochează așa în fața nimănui, în nici un caz în fața unei persoane străine, dificil de interpretat și periculos de arătoasă.

Poate chiar sunt obosită după zbor.

 Fața lui a devenit din nou inexpresivă, dar imaginea lui surprins de acum câteva minute îmi săcâie retina. Nicholas este un chip frumos, dar nimic mai mult. Mi-ar plăcea să mă pot înțelege cu el totuși, doar este fratele prietenei mele dragi și un conflict cu el sau o stare de tensiune ar fi tare incomod.

Îmi repet din nou și din nou același discurs în cap dar adevărul este că mâinile lui pe talia mea m-au făcut să simt furnicături pe șira spinării. Ochii negri sunt un fel de abis în care presimt că voi cădea... din nou și din nou.

-Scuze pentru adineauri, preiau inițiativa pentru a întrerupe tăcerea asurzitoare. M-am întors prea brusc și nu te-am văzut.

Nici chiar acum  nu pare dornic să vorbească, dar dintr-un motiv sau altul continuă să mă privească impasiv. Mă uit peste umărul lui la masa noastră și îl văd pe Chris cum vorbește cu prietenii lui, nefiind atent la mine. Dar, deși este întuneric, le pot vedea pe Anne și Roshkova cum se uită în direcția mea insistent. Ceva mă face să cred că ochii de ghiață ai rusoaicăi înregistrează orice bârfă din jur gata să o facă virală. Ultimul lucru pe care îl vreau este să ajungă zvonuri prin școală și mai ales la urechile lui Erick. Un fior de furie mă traversează imediat, dar prefer să mai iau o gură mare din băutura arzătoare și să tac. 

Nicholas vorbește atât de brusc că aproape mă înec. 

-Sofi e jos la bar și mi-a zis să îți transmit că te așteaptă, ridică din umeri relaxat și apoi se întoarce să plece spre masă, dar apoi îmi mai aruncă o ultimă privire. Și stai liniștită, e vina mea că te-am luat prin surprindere.

Nu mai spun nimic, doar mă duc spre scările pe care am urcat cu paharul încă în mână. Mereu am avut tendința de a stoarce energia celor din jur și de a-i descoase ca pe o carte deschisă. El însă pare să mă secătuiască pe mine de toată energia. Mă sperie, dar și intrigă în același timp.

-Liss, țipă Sofia de undeva din stânga mea, haide!

Mă uit după ea și îmi ia ceva să o găsesc în marea de oameni din jur. Stătea rezemată de bar cu ambele coate pe masă și parea să vorbească cu unul dintre barmani. Nu îi văd fața tipului, dar este clar mai mare decât noi. Sofi nu a avut niciodată gusturi bune în materie de băieți, mereu dornică să atragă atenția celor din jur, gata de o aventură. Mult timp nici nu i-a păsat cu cine ieșea, atâta timp cât îndeplinea trei condiții de bază: înalt, frumos și ascultător.

-Hei, iubito! mă ia cu o mână după umor și îmi oferă un pupic pe obraz. 

Nu e beată încă, nu? Sper că nu. Cred că da.

-Bună și ție, spun uitându-mă spre tipul de la bar. Îi fac cu ochiul Sofiei și aceasta își abține un râs. Lissa, încântată!

Tipul nu avea nimic special, o piele mult prea lucioasă în lumina difuză din jur și părul blond dat cu prea mult gel. Nici nu cred că era trecut de 20, poate doar la un job part-time.

-Josh, spune și îmi strânge mâna pe care i-am întins-o adineauri. Gata să uitați de un membru distins al rasei masculine sau doar relaxare?

Îmi place să intru în joculețele Sofiei cu necunoscuți, mereu găsești pe cineva care să te amuze. Josh, dacă ăsta o fi numele lui, este o persoană cu care nici nu m-aș asocia în lumina clară a zilei, dar să și vorbesc.