TATE'S POV. : Ştiam că degeaba încerc, şi iar încerc. Orice pentru ea. Mă întreb dacă vreodată o să mă primească înapoi. Fără şanse, aşa-i? Presupun că da.
Tate nu a mai zis nimic, privind-o pe Violet el s-a întors către tablă fără să facă nimic.
Violet încă era pe marginea patului concentrându-se pe carte. Dintr-o dată îi sare privirea pe tăieturile pe care le are de acum 3 ani.
*FLASHBACK* : " O faci greşit. Dacă încerci să te omori, fă-o vertical. Nu vor putea coase asta. "
- Fac parte din trecutul tău. spuse Tate cu faţa la tablă.
Violet ridicase capul, şi îşi cobora privirea încet.
- De ce sunt la fel ca prima dată? întrebase Violet.
- După orice moarte, viaţa e eternă. Eşti exact la fel ca înainte să mori, toată lumea e aşa. Nu îmbătrâneşti, nu te schimbi. Nu s-au schimbat deloc, nu s-au cicatrizat... pentru că nu mai are loc nici cea mai mică schimbare. Dumnezeule, sunt atâtea lucruri pe care nu le ştii, Violet. Eşti pierdută, confuză.. i-a explicat Tate, şoptind.
- Mi-e doar greu, o să mă obişnuiesc. Nu am nevoie de ajutor.
- Ştiu că ai. Spui asta doar pentru că nu mă mai vrei, după toate cele întâmplate. Nu poţi face faţă. Ştiu asta, pentru că am experienţă.
Violet nu a mai zis nimic, şi a dat drumul la muzică.
* FLASHBACK * : " Ai şi nişte Kurt Cobain pe chestia aia? "
Tate începuse să chicotească.
- Asta obişnuiam să facem mai demult, nu-i aşa?
- Cam aşa ceva. zise Violet lăsând capul în jos zâmbind.
- Îmi pare rău Violet. a zis cu o faţă îngrijorată.
Am încercat să te salvez, să fac tot ce pot. Nu meritai asta. Îmi pare atât de rău.
Tate încă era marcat de faptul că Violet murise, simţindu-se vinovat din această cauză. Era atât de neliniştit tot acest timp.
* FLASHBACK* : " Să nu mori, Violet! Nu, să nu mori! "
- Au trecut deja 3 ani. Nimic nu mă mai marchează.
- Au trecut 3 ani fără tine, Violet. Pe mine încă mă marchează faptul că nu mai eşti lângă mine.
După cele spuse, Vivien intrase în cameră, iar Tate dispăruse pentru a nu fi văzut de ea.
- Eşti bine, scumpo? Am auzit că vorbeai cu cineva.
- Nu, nu, e în regulă, mamă. Doar altcineva din casă care încerca să facă glume proaste.
Vivien a dat din cap, arătând faptul că a înţeles, şi a plecat.
Violet a pus cartea pe noptieră, punând lampa dată de Tate jos la loc, a stins luminile şi a încercat să doarmă. Dar gândurile o bântuiau.
YOU ARE READING
AHS PILOT - Fan Fiction (continuare)
FanfictionVă mai amintiţi de American Horror Story? De primul sezon? Mereu aţi vrut să ştiţi continuarea, nu-i aşa? Ei, bine aici e. Violet e plictisită de tot ce se întâmplă în jurul ei. Tate o vrea înapoi pe Violet. Oare o să reuşească să o readucă înapoi l...
