AHS PILOT - Fan Fiction (continuare)

Capitolul 13

Tate tresărise, întunericul cuprindea întreaga cameră.

Tate: Rămâi aici, nu te mişca, ai înţeles?

Violet : Dar Tate, nu poţi merge de unul singur.

Tate: Ascultă-mă, şi stai aici. Nu am timp de copilării acum!

Tate o sărutase pe Violet, şi după ieşise din cameră şi dăduse de scări. Scările cele vechi. Paşii pe care îi făcea pentru a coborî scările, provocau un scârţăit uşor, şi enervant.

Jack: "Mamă, ai auzit asta?"

Alice: "Nu, nu am auzit nimic, ce ar fi trebuit să aud?"

Jack: "Scările.. provacă un scârţâit ciudat"

Alice: "Jack, casa asta este foarte veche, la ce te aştepţi?"

Noii locatarii şi-au făcut apariţia, Alice fiind mama lui Jack, şi Denis. Divorţul părinţilor a făcut această schimbare. Au fost nevoiţi să se mute în această casă, neştiind ce o să îi aştepte.

Denis, dăduse buzna în casă, plin de fericire, pentru că era îndrăgostit de ea, o grădină imensă, mai mult spaţiu pentru el şi jucăriile lui. El avea doar 5 ani, destul de deştept pentru vârsta lui.

Denis: Wooow! Casa asta este uimitoare! Ce zici mami, poţi să-mi cumperi un şoarece? Promit că o să am grijă de el!

Ce doi începuse să râdă, pentru că ştiau că Denis o să spună câteva bazaconii.

Jack era un tip atractiv şi avea 18 ani, cu ochii albaştri, cu un zâmbet imens şi pielea destul de albă. Tenul l ui era perfect, iar zâmbetul lui lăsau nişte riduri de expresie.

Tate îi priviea de pe scări, înfuriat, respira repede. În spatele lui apăruse Violet, şoptind în urechea lui.

Violet: Nu se poate!

Tate nu zicea nimic, ochii lui erau neclintiţi, fixaţi pe acea familie. În acel moment, mintea lui prepara ceva nou. Îi fixase la un moment dat pe lumină, schiţând un zâmbet de parcă mintea lui spunea "Asta e, ştiu ce să fac", şi lumina începuse să se aprindă si să se stingă, alarma din bucătărie pornise, deşi nimic nu ardea.

Tate: Să înceapă coşmarul.

-

Denis cuprins de spaimă începuse să plângă. Alice îl strânsese in braţe, incercând să-i calmeze, dar nu era folos.

Jack: E-eu mă duc să văd care e problema, şi dacă pot rezolva ceva.

Denis începuse să aibă un atac de panică, si devenise foare palid, ca varul.

-

Violet: E de ajuns, te rog.

Tate îşi întorsese privirea spre ea, iar totul revenise la normal, o sărutase, şi o apucase de şolduri, soptindu-i în ureche.

Tate: Nu-ţi fă griji, totul o să fie bine. Dar nu trebuie să-ţi fie milă.

-

Jack: S-a oprit, nu ştiu ce s-a întâmplat. Micuţule, eşti bine?

Jack îl ciufulise pe Denis, şi după îl îmbrăţişase.

Jack: Poftim, ia un şerveţel.

-