AHS PILOT - Fan Fiction (continuare)

Capitolul 11

x Hei, scuze că nu am mai postat, dar nu am crezut că o să aibă succes, aşa că mi-am luat o pauză. Aşa că o să continui. x

Violet se îndeptase spre poartă, pentru a merge la o plimbare. Tate ieşise din casă şi încerca să o găsească, dar soarele îi bătea prea tare în ochi pentru a vedea ceva. Până la urmă, a reuşit să o vadă cum se chinuia să deschidă poarta, deşi nu reuşea. Tate s-a dus către poartă, stând în spatele ei. Violet nu şi-a dat seama, aşa că s-a enervat şi a dat cu piciorul în poartă, iar Tate se abţinea să nu râdă.

"Mhm, bănuiesc că nu o să plec nicăieri de data asta "

Ea a oftat şi s-a întors cu faţa spre casă doar printr-o mişcare, bineînţeles, dând nas în nas cu Tate. 

" Pleci undeva?"

Tate bufnise în râs.

" Nu, nu, doar priveam poarta. "

" Nu o poţi dechide, aşa-i?"

Între timp ce îi vorbea, Tate deschise poarta.

" Pf, o puteam face"

Violet îşi dăduse ochii peste cap.

" Ce te aduce pe aici? Deja l-ai aranjat pe tata? Credeam că o să dureze ceva timp, e o persoană care nu se lasă prea uşor "

" Tu eşti mai importantă. Chiar crezi că mi-aş pierde timpul cu el? "

Tate se apropiase de ea şi îi luase pălăria din cap, iar pe urmă o sărutase pe frunte. Violet făcuse câţiva paşi în spate, ieşind pe poartă.

" Tate, nu..." A spus Violet gesticulând. Tate i-a ridicat mâna, observând că are noi tăieturi.

" Violet.. de ce ai face asta?" 

" De ce nu? Nu mai pot simţi absolut nimic, este oribil" Ei începuse să se plimbe în timp ce vorbeau.

" Mă doare să văd cum încerci să îţi faci rău." Violet se oprise din mers şi lacrimile îi incepuse să se prelingă pe obraji, aruncându-se în braţele lui Tate.

" Te rog să nu mă laşi. Am nevoie de tine mai mult decât orice. M-am săturat să mă prefac că nu simt nimic pentru tine. Sunt pierdută aici, nu vreau să mai exist, nu se merită, nu simt nimic. Nu vreau să pleci, nu."

Tate o îmbrăţişase şi nu îi venise să creadă de ce se întâmpla.

*Tate's Pov*

Asta este o nebunie, o nebunie am zis! Simt că înnebunesc pe zi ce trece. De ce îşi face rău? Nu vede cât de perfectă este? Probabil nu este vorba de frumuseţe, probabil este din cauza mea. Sentimentele mă rup în două, mă sfâşie. Încă o aud cum zice " Pleacă Tate, pleacă!"

-

" Nu am cum să te las. Sunt blocat cu tine şi nu vreau să te pierd de atâtea ori."

Tate o luase de mână şi o duse în faţa casei.

" Deci... aici te las, nu mai vreau şi alte certuri " A spus începând să zâmbească, şi o sărutase ca de rămas bun.

" Tate?"

" Da, Violet?"

" Nu uita că te iubesc. "

Vivien o văzuse pe Violet pe geam, şi deschise uşa.

" Violet?"

Speriată de reacţa de care o să aibă mama ei văzând că stă cu cel care a violat-o, se întorsese şi văzuse că Tate nu mai era nicăieri. Se simţise de parcă i se luase o piatră de pe inimă.

" Da?"

" Trebuie să-ţi zic ceva important"

-

-

Violet se aşezase pe scaunul din bucătărie, puţin speriată de faptul că probabil o văzuse că a umblat cu Tate.

" Ce vrei să-mi zici?"

" S-ar putea să avem noi locatari, din păcate"

" POFTIM?"

-

-