Pradă de război

Adio .

- Hei , Anne , nu ai de gând să mi-l prezinţi pe noul tău prietenaş ? îmi spune scrâşnind din dinţi , puteam să jur că o să-i spargă .
Înghit în sec şi îmi încleştez dinţii . Nu mă mai poate controla . Trebuia să fac asta acum , dar nu aici . M-am uitat duios la Dean al meu , şi i-am zis cu o voce mieroasă :
 - Dragule ,am câteva lucruri de rezolvat , te rog să mă scuzi , o să te sun eu . M-am simţit minunat ! 
 După ce mă ridic finuţ de la masă , îi apuc mâna forţat a lui Jake , ieşind ca o tornadă din cafenea . Am trecut de colţul străzii , m-am întors cu faţa la idiot , şi băteam nervoasă din picior .
- Pot să ştiu ce naiba tocmai te-a apucat ? 
- Pot să ştiu de ce erai cu un alt băiat ? zice imitându-mi vocea
- Bărbat ! îl corectez repede 
- Mă rog , poponar ! 
- Tu , tu , tu , idiotule ! Îţi permiţi pe el să-l faci poponar ? Tu nu vezi cât eşti de patetic ? Pe bune acum ! M-ai lăsat baltă la spital şi de aproape două săptămâni n-ai mai dat nici o veste ! Chiar te consideri în postura de a cere explicaţii ? îl apostrofez cu degetul fiind pe cale să i-l bag în nas .
- Dar - 
- Nu încerca să te scuzi ! Nu vreau să te mai văd vreodată ! Şi să nu mai ai tupeul jegos de a mă căuta , niciodată ! 
 Plec nervoasă cât de repede pot . Pff , ce ipocrit . Mda , aşa-mi trebuie . Mai întâi Darius , acum ăsta , super , cine urmează ? 
Ajung acasă şi mă trântesc în pat. Nici măcar chef de duş nu mai am . Aveam de gând să intru puţin pe tumblr , dar m-a luat somnul şi dusă am fost . 
Dimineaţa sunt trezită de propriul telefon . Sau mai bine zis de Jasmine . 
Mda , tipa asta mă caută numai când are nevoie de mine , ce să spun .
- Da ? răspund cu o voce adormită şi plictisită în acelaşi timp 
- Hei pisicel , ieşim azi la o vorbă ?
- Cum vrei . Acum lasă-mă să dorm . 
 Şi i-am închis în nas. Nu-i frumos dar o merită . Deja mă calcă pe nervi fata asta .
Mă ridic din pat pe la 15:30 şi cobor să-mi beau cafeaua . Oamenii normali acum se culcă din nou , dar nu , Anne abia se trezeşte . Mănânc ceva şi urc înapoi în cameră .
Nici nu ştiu de ce am mâncat , doar ies în oraş . 
Inteligentă mişcare .
- Roxanne , ce-ai să faci cu viaţa ta  ? O , minunat, acum vorbeşti singură .
M-am dat cu capul de uşa dulapului apoi mi-am ales o ţinută . Afară era cam răcoare aşa că am optat pentru nişte blugi lungi , un pulover drăguu , o geacă şi ghetuţe . Părul mi l-am prins într-o coadă de cal lejeră şi dezordonată şi fără machiaj. Astăzi aveam chef să fiu naturală . Da pe naiba , mi-era lene să mă machiez . 
Ies din casă veselă dând din cap şi fredonând o melodie . Mă simţeam super , semn că am dormit bine . Scot telefonul şi o sun pe Jas . 
- Da pisoi ? 
- Hai mâţo eşti gata ? 
- Da acum vin . 
Ne-am întâlnit la jumătatea drumului şi ea a venit să mă îmbrăţişeze .
- De când nu te-am mai văzut iubirică ! îmi spune veselă .
Sinceră să fiu mă lasă rece comportamentul tău "pisicel" , îmi venea să îi spun . 
- Şi mie îmi era dor de tine ! zic cu greu . Hai , să mergem . 
- Brr , de ce e oare aşa frig ? spune în timp ce îşi freacă mâinile pentru a se încălzi 
 Ca să întrebe proştii , îmi zice subconştientul meu şi zâmbesc involuntar . 
Ajunse la restaurant , ne-am aşezat la masă , şi ne-am comandat fiecare câte o pizza . 
- Oh , abia aştept să fie gata pizza , astăzi am mâncat numai prostii . 
Păi ştii vorba aia , mănânci ceea ce eşti , îmi spun şi zâmbesc din nou . 
Nu ştiam de ce , dar fata asta începea să-mi provoace un sentiment de repulsie . După o oră în care ea a bolborosit numai chestii plictisitoare , am inventat o scuză să plec .
- Hei , am întrerupt-o eu , ştii , mâine e zi de şcoală şi mi-am amintit că am multe de recuperat  . Mai vorbim , ok ? 
- Ă , da , sigur , ok , um...vino să te îmbră-
N-am mai aşteptat să termine cuvântul că am fugit de la masă . Am ieşit ca o tornadă din restaurant . Mi-am îndreptat spatele şi mi-am băgat căştile în urechi , mergând lejer . Am trecut pe lângă un magazin , iar în vitrina lui am văzut cea mai frumoasă geacă de blugi bărbătească . 
Seamănă cu cea purtată de Darius . 
Oh , Darius . Gândul la el m-a făcut să oftez puternic , şi să-mi îndrept privirea spre trotuar . Frumos pavaj . 
- Oare ce mai faci ? spun cu voce tare , atrăgând câteva priviri dubioase de la cei din jur . Ce , n-aţi mai văzut persoane triste care duc dorul altei persoane ? 
Eşti mai proastă decât prevede legea , mă apostrofează subconştientul meu . 
 Restul drumului mi l-am parcurs în linişte . Ajunsă acasă urc repede în camera mea şi mă trântesc în pat. Rămân cu privirea aţintită spre tavan , şi în cap îmi fac o listă cu numele prietenilor mei eşuaţi . 
Jake s-a dus , Darius şi el , deci îmi mai rămâne doar Dean . NU! Darius e numai al tău , numai al tău ai înţeles ? protestează creierul meu de zor . E adevărat , nu vreau să-l pierd pe Darius , dar ce să fac dacă el e încăpăţânat şi mai orgolios decât un câine ? Nu ştiu de unde comparaţia cu câinele , nu întrebaţi . 
- Poate dacă l-aş suna....spun din nou cu voce tare . 
Aşa , Anne , fă ceva productiv măcar o singură dată în viaţa ta ! 
Creier stupid . 
Scutur uşor capul pentru a-mi elibera memoria , şi reflectez asupra posibilităţii de a-l suna . Aveam destul timp de când nu mai vorbisem , şi ştiam că poate să continue mult timp înainte , aşa că trebuia ca tot eu să fac primul pas , din nou. M-am ridicat în fund şi am luat telefonul de pe noptieră . M-am gândit că ar fi mai simplu pentru amândoi dacă îi trimit un mesaj . Da , un mesaj ar fi potrivit . 
" Hei , străine , mă mai ţii minte ? " 
*mesaj trimis* 
A trecut o oră , două , şi el nu-mi mai răspundea . Probabil e doar ocupat , mâine sigur te va suna , da , aşa va face! 
Am fost de acord de data asta cu creierul meu şi m-am pus să dorm . 
Dimineaţa am fost trezită de alarmă , deoarece aveam şcoală. Mi-am verificat telefonul entuziasmată , dar nimic . Nu tu mesaj , nu tu apel , nu tu nimic .
NIMIC
ZERO
NADA 
M-am înfuriat mai tare ca niciodată . Am ignorat faptul că era doar 7:30 şi l-am sunat . La cât mă enervase treaba asta eram în stare să-i fac şi o vizită .
Da , s-ar putea lua în calcul...
O doamne , nu ! Gata creieraş , retragerea . 
*beep , beep , beep , beep , beep * 
*apel încheiat* 
Eram deja în picioare , lângă pat , bătând nervoasă din picor .
- Haide , haide , haaaide , răspunde la telefonul ăla idiot! ţipam ca o nebună la ecranul telefonului. Ce morţii tăi faci de nu răspunzi ? 
Mă uit tristă în jur , şi pentru ce a urmat am avut nevoie de toată forţa mea : 
" Văd că nu are rost . Mai bine mă retrag din viaţa ta , să fii fericit , nu mă mai căuta . Pa , te iubesc ! " 
Mâinile îmi tremurau , şi lacrimile nu încetau să se prelingă pe obrajii mei acum fiebinţi . Am tras adânc aer în piept şi am apăsat pe "trimite" 
*mesaj trimis*

Copilaaaaşi , am revenit cu un nou capitol ! Vă rog să-mi scuzaţi absenţa  , dar vacanţa asta a fost una plină de ... atâtea evenimente ! Şi bune , şi mai puţin bune . Ok , mint , unele au fost groaznice şi şi-au lăsat permanent amprenta pe sufleţelul meu . Dar asta e , trecem peste . 
Sper să vă placă . Nu uitaţi să votaţi/comentaţi . Vă iubesc <3