Pradă de război

Nu asta !

***

Stăteam în pat şi priveam absentă tavanul alb de mai bine de 4 ore. Se făcuse dimineaţă,iar eu rămăsesem în aceeaşi poziţie,privind într-un punct fix. Am tresărit la auzul telefonului care vibra pe noptieră şi l-am înşfăcat repede.

- Da? zic încercând să maschez tristeţea din glasul meu.

- Neaţa iubito,ce faci?

- Oh,hei,bine,tu?

- Sunt la uşa ta,mă laşi afară? spune pufnind într-un râs sarcastic.

Auzind acestea am sărit ca arsă,închizând telefonul. Am aruncat pe mine un pulover şi nişte blugi şi am zburat la uşă. Am deschis-o cu viteză şi i-am sărit în braţe când l-am văzut. Parfumul lui îmi invada nările şi mă făcea să mă lipesc şi mai tare de el. Mi-a răspuns imediat la îmbrăţişare ca mai apoi să-mi prindă faţa în palme şi să întrebe :

- Ce e cu tine,micuţo?

Îi puteam citi îngrijorarea care s-a aşternut pe faţa lui şi la auzul cuvântului micuţo am izbucnit în plâns. Aşa îmi spunea şi Darius.

- Intră..zic printre suspine.

Ne-am aşezat pe canapeaua mare din living şi după ce m-am oprit din plâns i-am povestit tot..evitând partea cu modul meu de a trece peste.

- Simţi ceva pentru el? mă întreabă ,în vocea lui cunoscându-se tristeţea

- C-c-ce? mă bâlbâi eu

- Răspunde-mi ! zice ridicând tonul.

Am lăsat capul în jos,neştiind ce să răspund. Am scuturat uşor capul în semn de "nu" ,dar nici eu nu m-am crezut.

- Priveşte-mă în ochi şi spune-mi !

- Nu ! Nu simt absolut nimic pentru el,îl iubesc ca pe un frate.

Nici eu nu înţelegeam de ce am spus o astfel de minciună,fiindcă nu era adevărat. Simţeam ceva pentru el,ceva mai mult decât ceea ce am spus eu. Dar şi pentru Jake simţeam ceva,ceva special. Jake avea acel ceva ce mă intriga,mă făcea să-l vreau lângă mine,scotea la iveală ce era mai rău din mine şi într-un fel ciudat eu scoteam ce era mai bun din el. Eram poli total opuşi şi de aceea ne atrăgeam atât de bine . Amândoi băieţii mă completau perfect şi nu ştiam ce ar trebui să fac,pe unul îl iubeam şi la altul mă gândeam mereu.  Noroc că Jake mi-a întrerupt gândurile , uitasem că e acolo :

- Trebuie să îţi revii. Nu poţi să fii aşa distrusă din cauza asta,oamenii se mai şi ceartă,o să vă împăcaţi,vei vedea! îmi zice pe un ton blând,dar privirea lui fiind rece.

Mă infiora acea privire,nu puteam citi ce simte şi asta mă enerva la culme. M-am uitat cât de adânc am putut în ochii aceia ciudaţi,şi nimic. Nu exprimau niciun sentiment,erau goi cum era şi locul lăsat de plecarea lui Darius. Am lăsat să scape un suspin printre buze şi apoi Jake mi le-a captat într-un sărut posesiv,parcă spunându-mi prin acesta eşti a mea,doar a mea. 

- N-ar trebui să mergem la şcoală? zic întrerupând sărutul

- E  week-end . spune amuzat.

- Oh..zic lăsând capul în jos,vizibil stânjenită.

Am vrut să spun ceva,dar telefonul m-a întrerupt. M-am holbat puţin la ecran,necunoscând numărul care mă apelează. Am răspuns curioasă:

- Da?

- Roxanne? se aude o voce piţigăiată din capătul celălalt

- Mda,cine mă caută? spun pierzându-mi răbdarea când acea persoană m-a numit 'Roxanne' .