O Iubire Demonica

L «Si ingerii au nevoie de o vacanță»

Aceste ultimele trei persoane aveau ceva în comun: niciunul nu era egoist. Fiecare se gândea la celălalt, lui sa ii fie bine înainte ca propriei persoane sa ii fie bine. Asta era o parte din ce ar însemna iubirea. Ei simțeau iubirea, în felul lor, dar o simțeau. Iar Julian, el nu era egoist, dar nu se gândea la binele celuilalt inaintea sa, pentru ca altfel nu ar mai fi fost aici, într-o astfel de situatie pe care el a produs-o. Dar era inocent. Era cu un pistol în mână în fața a patru ființe, dar era inocent. Ochii ii erau inlacrimati, mâinile ii tremurau, bătăile inimii erau accelerate iar respiratia ingreunata. Astea erau semnele care tot ce făceau erau sa strige nu voi trage dar situația trebuia doar controlată. Blake era manipulator, de ce a ajuns în agonie? Sarah era calma, de ce acum nu poate acționa? Joshua era inteligent, de ce acum este stupid? Niciunul dintre ei nu deschidea gura pentru a vorbi iar asta era în contra lor.

Sarah își luase inima în dinți. Nu putea să își lase iubitul pe mâna unui inconștient doar pentru o greșeală a ei pe care o putea repara doar vorbind. A facut ea prima mișcare atrăgând atenția tuturor. S-a pus cu pasi tremurânzi în fața lui Blake care nu a facut nicio mișcare brusca chiar dacă nu era de acord cu ce făcea Sarah. Julian nu reacționase. Văzuse ce se întâmplase dar încă era marcat de ce făcea. Era doar drept, era nevinovat, ba chiar inocent, dar daca cineva îl atacă, era dispus să tragă. Era dispus să apese pe tragaci si sa lase sa zboare într-o direcție calculată glonțul cu care era încărcată arma. Putea sa faca asta chiar dacă nu voia. La el era puterea. Acum catre Sarah era atintita arma.

-- Putem rezolva asta, Julian. A fost vina mea. Nu m-am gândit prea bine la unele lucruri. Pot sa scad din anii de închisoare cu un singur telefon dar te rog calmeaza-te.

Julian încă avea lacrimi în ochi și încă incerca sa le rețină. Cuvintele Sarei îl făcuseră sa se gândească limpede, dar nu a durat foarte mult timp. Mai puțini ani de închisoare, cu ce îl ajuta asta? În loc de 26 de ani sa faca 24? Inutil. Sufletul fiului lui Bruno încă era înnegrit ca si mintea sa. Încă nu a ajuns la o gândire logica, se gândea doar la faptul că tot ce fac ei acum si tot ce spun, o fac doar ca sa scape de vinovăție și de pedeapsa, dar niciunul nu se gândește la omul aproape nevinovat care stă după gratii plătind pentru fapta altuia. Doar pentru ca cineva s-a schimbat nu inseamna ca nu trebuia sa plateasca. Carl trebuia sa fie la închisoare, el trebuia sa isi petreacă viața după gratii, nu tatăl său, sau cel putin, nu atatia ani.

-- Sunteti egoiști. Doar la voi va gânditi. Vreti doar sa scăpați de aceasta situatie, sunteti niste lași, toti!

Julian era dovada ca disperarea distruge. Din el, în acel moment, nu a ramas băiatul fricos, vesel si pozitiv. A rămas doar un bărbat plin de ura si invidie, dar aceste sentimente erau pe bună dreptate. Singurul lucru greșit era metoda pe care a adoptat-o pentru a face dreptate, făcând o nedreptate.

Blake ardea înăuntrul sau. Nu suporta sa asculte pe cineva tipand la îngerul sau, dar nu putea face nimic. Josh, pe de altă parte, încă se gândea la o metoda prin care totul sa se rezolve în timp ce Sarah se simțea mai curajoasă ca niciodată. Odată scoase cuvintele pe gura, a prins o forță, o putere de a continua.

-- Tatăl tău a facut crime, hoții, înșelăciuni. Trebuie să plătească pentru ce a facut. Recunosc ca a fost o greseala sa il condamnam pe Bruno la atatia ani de închisoare, dar se va rezolva. Termenul sau o sa scadă.

-- Si atunci cine este vinovatul care trebuie să îi ia locul în închisoare, Sarah?! O sa te întrebe si ce o sa le zici? O sa dai alt nume? Alt om nevinovat? Tatăl tău a facut aceste greseli. El sa le plateasca. Toți trebuie să fim tratati la fel.

În inima Sarei se provocase un gol imens imaginandu-si tatăl în închisoare, dar nu putea nega ca cuvintele spuse nu erau adevărate. Într-adevăr tatăl său trebuia sa plateasca chiar dacă s-a schimbat sau nu. El a facut fapta, si oricât i-ar displace, Carl trebuia sa isi execute pedeapsa. În acel moment Sarah regreta faptul că meseria sa era polițist. Regreta ca asta ii era munca.