Infern bizar

Capitolul 2.

             Eram confuz, nu știu ce s-a întâmplat, știu ce am visat, sau a fost real? După ce m-am trezit, aveam o durere și mai mare de cap decât cea precedentă. Mă ridic, îmi iau un halat pe mine, și dau cu mâna pe oglindă, astfel, ștergând aburul de pe ea, observ cum îmi curgea sânge din spate, care se lăsa ușor pe ureche, și apoi pe gât. Sun la ambulanță, și în scurt timp avea să vină cineva să mă ajute în legătură cu lucrul pe care l-am pățit. Îmi iau repede o pereche de boxeri pe mine, înainte să sun, doar să nu mă găsească ăștia gol...Sau cine știe ce asistene sexy veneau?... Mhm

                  S-a rezolvat totul, acum sunt mai bine. Mă pun în pat să mă odihnesc, azi voiam să ies pe undeva, să mă distrez, că tot e weekend. Dar, iată că astăzi, nu. De fapt, stând în pat de jumătate de oră, mă gândesc mai bine. Îl aveam pe înger pe umărul drept, și pe cel stâng pe dracu. Pe cine credeți că am ascultat? Da! Exact!.

                                            Mă pregătesc, îmi iau niște haine pe mine, mă dau cu parfum, iau cheile, portofelul, sting lumina, și închid ușa. Cobor repede pe scări, și mă simțeam puțin amețit.M-am oprit pe scări, și m-am așezat în fund pentru cinci minute. Mă gândeam ce să fac în legătură cu asta, cu amețeala asta. O să mă duc Luni la medic. Stau și-mi frământ gândurile.Stai, știu soluția perfectă! Urc înapoi, să iau foițele, filtrele și marfa. În 20 de minute trebuia să ajung, să mă văd cu o nouă cucerire, pe care am agățat-o Vinerea aia în club.

                   Ajung în fața blocului ei, era femeia perfectă, pe care o visa orice bărbat. Era pictată cu ruj roșu pe buze, niște ochi de felină, verzi, frumoși, și intenși. O piele măslinie, și părul ei blond-alb, blond platinat, buclele alea care-i zburau prin vântul ușor de seară. Avea o privire ce te făcea să te omori singur. Era într-un maieu negru, de satin cu detalii de dantelă la decolteu. O fustă de asemenea, neagră, frumos conturată pe coapse, ce ajungea până în deasupra genunchilor, și strâmtă. Cureaua pe care o purta în talie, îi scotea în evidentă absolut orice formă voluptoasă, lăsată de la mama natură. Paltonul la fel, negru. Era femeia în negru. Îmi dădea o sclipire de mister. Pantofii ăia ascuțiți, cu un toc subțire, erau stiletto. Îi scoteau glezenele în evidență, de asemenea, și gambele. Era rai, era femeia pe care nu aveai curaj să te gândești. Nu știu să vă spun cum era personalitatea ei, încă. Părea că știe să se distreze, avea chip de înger, dar gânduri de demon. Sau cine știe, era îngerul meu păzitor?