Clatin ușor din cap. Nu.

  Dacă astfel de întâmplări sunt la ordinea zilei în viața surorii mele, îi mulțumesc lui Dumnezeu că n-am o minte sclipitoare și că școala în care învăț e plină de copilași plictisitori, care doar încearcă să pară duri.

Se face liniște din nou, pentru că într-un final, Ike se deranjează să răspundă.

—Voi chiar nu vă lăsați, așa-i? plescăie nemulțumit

—Ike, zi-mi unde ești! Te rog!

—Nu.

—Măcar dă-mi-o pe Marisa la telefon, intervine și Melody, disperată. Vreau să vorbesc cu ea!

—Nici asta nu se poate, frumoaso. Altceva? Chiar sunt ocupat în momentul ăsta.

  Înainte ca cineva să îmi ghicească intențiile, smulg telefonul negru din mâinile lui Yusuf și mă răstesc furioasă, șocându-i pe toți și aproape omorându-o pe sor-mea:

—Ascultă aici, polonic umblător! De unde ai apărut tu, diavol tasmanian ce ești?! Ziua asta a fost cum nu se poate mai oribilă. Am transpirat, mă dor picioarele și în câteva ore am inhalat mai multă agitație decât am fost programată să suport, așa că ai zece minute să o aduci pe fata aia înapoi de unde ai luat-o, mă înțelegi? N-ai niciun drept să îți bagi nasul peste tot. Cine te crezi mai exact, de îndrăznești să distrugi ziua de naștere a cuiva? O să te duci direct în iad, amice. Știi cum? Învârtindu-te!

Gata. Pun telefonul înapoi în mâna deschisă a lui Yusuf și mă întorc pe călcâie, trântindu-mă pe scările de la intrare.

—Zahra...

Poate nu văd bine de la distanța asta, dar cred că ochiul surorii mele se zbate.

  Poate dacă aș fi știut ce avea să urmeze după micuța mea izbucnire, aș fi stat în banca mea. Dar pentru că nu sunt Nostradamus, am privit cum iadul se dezlănțuie într-o secundă, înghițindu-mă cu totul.

Fir-ar.să.fie.

—Cine dracului e asta? scuipă furioasă o blondă, croindu-și drum spre mine

—Ai idee ce ai făcut, proasto? altcineva

—Cine naiba crezi că ești? încă o persoană

  Dintr-odată, toți ochii aceia furioși mă găuresc și pentru prima oară în viața mea am impresia că cerul îmi cade în cap și toate stelele alea de pe el mi se înfing în burtă. Pentru că eu nu îi știam pe oamenii aceștia absolut deloc, iar în privirea lor am găsit numai lucruri nașpa, nimic care să mă facă să mă simt mai puțin amenințată.

  O zbârcisem rău de tot și eram atât de idioată încât nici măcar acum nu eram capabilă să îmi dau seama ce făcusem de îi întorsesem împotriva mea în halul ăsta.

—Dacă Marisa pătește ceva din cauza ta, paparudo, îți jur pe ce am mai scump că-

—Ajunge! Melody intervine, apucându-o de mâna cu care avea de gând să mă lovească

  Da, între timp, blonda a ajuns la mine. Plină de intenții criminale, se pare.

Și nici măcar nu puteam să-i mulțumesc lui Melody sau să mă simt ușurată, fiindcă îmi simțeam sora mai departe ca oricând.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 14, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Cine a zis că iubirea e superficială?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum