2.

513 85 25
                                                  

—Zahra!

Oftez, ieșind afară din cameră.

—Da, ce e? zâmbesc dulce

Se pare că nu o cuceresc, fiindcă pare la fel de nervoasă. Încruntată, își pune mâinile în sân și îmi face semn din cap să mă așez jos. Mă conformez, curioasă.

—Ți-a făcut ceva? mă întreabă sever

—Tatuatul ăla e prietenul tău? îi răspund tot cu o întrebare

—Zahra, ți-a făcut ceva?! țipă

OK, ai luat-o razna, fato?

—Ce naiba să-mi facă? Se uita la mine cum dădeam cu mătura, -ciudatul-, așa că l-am pus la punct! Peste câțiva ani, lumea o să plătească bănuți buni să se holbeze la fața asta, despre ce vorbim aici? pufnesc amuzată

Își rotește ochii. De obicei mai râde și-mi spune că sunt proastă, dar acum se comportă de parcă i-ar fi venit problema. Sper că nu.

—E cu mine în liceu. Nu e o persoană pe care o vrei aproape de tine, Zahra. Pe care o vreau eu aproape de tine. Să fim serioși, nu contează câți ani ai, mintea ta e tot a unui copil de nouă ani. Ai idee în ce hal m-am speriat când am auzit gălăgia aia și te-am văzut lângă mașina lui? Ike e periculos. Dacă mai te întâlnești vreodată cu el, Doamne ferește, mă suni imediat, ai înțeles?! Oricum, nu înțeleg ce căuta aici! Stă în capătul celălalt al orașului, ce treburi ar fi putut avea într-un cartier ca al nostru? Nemernicul...scutură din cap.

  Mă fac comodă, lăsându-mă cu totul pe spătar.

Hmm.

—Mă minți, declar. Nu e o coincidență faptul că stătea parcat în fața casei noastre și că te cunoaște. E clar că a venit pentru tine, mă crezi idioată? Ai grijă, surioară, e periculos, o imit. BU-HU! bat din palme, făcându-o să tresară

—Îți dau două de nu te vezi! se răstește. Nici dacă aș fi avut vreo treabă cu el, nu s-ar fi deranjat să vină până la mine acasă. Zahra, lăsând gluma la o parte, vorbesc serios aici. Gândește-te că la liceu e în fruntea tuturor bătăilor și în afara lui participă la lupte ilegale. Nu e sancționat pentru prostiile pe care le face și am înțeles din bârfe că taică-su ar conduce o bandă. Da, o bandă! Și nu una micuță. Mă mir că nu era drogat! În cea mai mare parte a timpului umblă cu ochii roșii!

—Cu toate astea, tu nu păreai prea speriată de el. remarc

Râde fals.

—Fiindcă sunt destul de deșteaptă încât să nu-i arăt, dar tremuram toată. Nu-mi place că știe unde locuiesc, de fapt sunt îngrozită! Chestia e că fostul meu iubit se înțelege bine cu el și din cauza asta nu mi-a făcut niciodată nimic. E o prostie din partea mea că ceva de genul îmi dă curaj, știu. Mă rog, n-ai cum să înțelegi dacă nu ești din liceul nostru.

—Stai liniștită, surioară. Eu am mătura, el mașina. Nu cred că vrea să ne mai întâlnim.

Nu o încântă ce-i spun.

—Să sperăm că nu are de gând să se răzbune pentru treaba aia. Ies afară acum și vine și Yusuf. Îl rog să-l sune și să-și ceară scuze pentru tine, bine?

  Gura mi se deschide din cauza șocului.

—Să-și ceară el scuze mai întâi! protestez

—Zahra, scrâșnește din dinți. Vrei să ne bagi pe toți în probleme?

  Enervată, mă ridic și trec pe lângă ea, aruncându-i din mers:

—Fă ce vrei, oricum nu mă interesează. I-a uite unde era buricul pământului! Până și tema mea la franceză e mai importantă. Aujourd'hui! adaug țâfnoasă

Cine a zis că iubirea e superficială?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum