Convince me to love you

3. Dulce revedere

În seara aceea,Jungkook a privit răbdător fereastra Annabellei în speranța că o să îi zărească silueta, până când a adormit cu capul rezemat de geam.

Dimineața următoare a început-o bine. După toate zilele în care era silit să se trezească la orele dimineții, să se trezească acum la prânz, a fost un lucru minunat.

După ce s-a întins în pat,a aruncat o privire pe geam și a constatat faptul că afară ningea. A zâmbit fericit și s-a dat jos din pat.

A luat micul-dejun la prânz, a stat de vorbă cu părinții lui și a făcut o plimbare relaxantă prin curte,prin ninsoare. Apoi s-a întors în camera lui și a ales o cămașă pe care să o poată asorta cu nelipsiții blugi negri și rupți la genunchi. Și-a aranjat părul ridicându-l în sus cum nu o mai făcuse de ceva vreme. A luat cheile de la mașina tatălui său și bilețelul cu adresa Annabellei pe care mama ei i-o dăduse.

-Unde pleci, scumpule ? a strigat mama lui din bucătărie.

Jungkook s-a oprit în pragul ușii.

-Plec la Annabella ! a strigat și el.

-Salut-o din partea mea !

-Așa o să fac ! a zis el zâmbind vesel și a ieșit pe ușă.

A fist nevoit să facă un drum greu prin nămeții de zăpadă care îl făceau să își piardă echilibrul. A căzut de două ori în genunchi dar până la urmă a ajuns întreg.

În drum spre casa Annabellei, care era la jumătate de oră distanță de casa lui,s-a oprit și a cumpărat un buchet de boboci albi de trandafiri.

Drumul nu a mai durat mult iar când în sfârșit a găsit casa, a simțit cum îl năpădesc emoțiile. A avut surpriza să găsească o căsuță adorabilă,albă cu un gard alb care împrejmuia curtea destul de mare.

Până în fața ușii era făcută cărare în zăpadă, pe care Jungkook a călcat încântat. Când s-a oprit în fața ușii, a inspirat adânc, și-a verificat mirosul respirației și părul.

A ciocănit.

Câteva secunde mai târziu, ușa s-a deschis, tăindu-i răsuflarea lui Jungkook. Din casă venea un miros dulce. A strâns buchetul în mână iar spinii i-au pătruns pielea.A suspinat când a analizat ființa firavă ce stătea în fața lui.

Annabella purta un maieu roz deschis și un pulover alb încheiat la doi nasturi iar pe deasupra avea un şorț alb pătat cu ciocolată. Fața ei albă strălucea în lumina de afară. Obrajii ei erau roșii, buzele ei roșii și pline ca o căpșună coaptă iar ochii erau negru adânc și încadrați cu gene lungi. Avea sprânceana ridicată. Bretonul ei nu mai era,cel pe care Jungkook iubea să i-l dea la o parte pentru a-i săruta fruntea. Părul ei avea aceeași culoare,culoarea caramelului topit,ondulat așa cum îl știa, numai că acum cobora puțin mai jos de sâni.

-Pot să te ajut cu ceva ? a zis Annabella politicoasă privindu-l pe Jungkook ca pe un ciudat.

Îl analiza pe Jungkook din cap până în picioare cu ochi ageri.

E atât de frumoasă. Mult mai frumoasă ca ultima dată.. gândea el.

-Bună, a zis el cu zâmbetul până la urechi.

Annabella s-a încruntat.

-Nu cumpăr nimic,a zis ea sec și i-a închis ușa în nas.

Jungkook a clipit des și zâmbetul i-a pierit. A scos hârtiuța cu adresa și a mai verificat-o o dată. Adresa era aceeași cu cea de pe cutia poștală.

Și-a luat inima în dinți și a ciocănit din nou.Aceeași Annabella i-a deschis ușa doar că avea o figură enervată.

-Tu din nou ? a zis ea.