Reality or dream

Capitolul opt

Capitolul opt

Lenevesc pe un scaun la terasa si mazgalesc de zor o hartie, deci imi vine sa o strang de gat pe scorpia aia.

O adiere de vant imi mangaie chipul, este atat de relaxant cand se intampla asta. Sunetul creionului pe hartie este atat de cunoscut si calmant. Observ ca incep sa vina m-ai multa lume pe aici si-mi bag castile in urechi, in timp ce vorbesc cu colega mea Sandra si mazgalesc in continuare, chiar nu pricep cum am ajuns sa desenez o vaza.

Se pare ca cineva nu are stare si se tot plimba pe langa noi, iar acum observ ca s-a asezat in fata mea cu spatele la mine. Okay... ciudat. In timp ce desenez in continuare si vorbesc cu Sandra o voce masculina rosteste.

- Dar voi nu puteti sa desenati in camera? Imi dau seama ca este tipul care se tot plimba prin fata mea ridic capul din desenat si m-a uit inainte incordata, chiar nu-mi pasa de opinia ta, mersii.

- Care este problema ta? Riposteaza Sandra.

Nu m-ai spune nimic pentru un moment, apoi vine in fata mea si m-a intreaba:

-La ce sectie esti? Continui sa nu-l bag in seama si sa desenez. Calmeaza-te Andreea, calmeaza-te! Imi repet eu in minte. Gosh, tipul asta nici macar nu stie sa vorbeasca frumos, poate ca sunt eu mai mica decat el si sunt mai retrasa dar asta nu-i da dreptul sa vorbeasca cu mine de parca as fi un catelus.

Se aseaza in fata mea si-mi ridica barbia cu doua degete. M-a uit la el de l-as omora in secunda doi, dar totusi nu se retrage. Apoi adauga:

-Imi spuneti si mie va rog de unde sunteti?

- In sfarsit, un te rog, te durea gura sa spui asta de la inceput, riposteaza Sandra.

- Deci, imi spuneti, continua el.

-Nup, ii raspund eu.

Sandra se duce sa cumpere niste bere cu prietenii ei si m-a lasa in gura lupului. Grozav! Tipul se aseaza langa mine si incepe conversatia.

- Cum te cheama?

-Andreea! Ii raspund eu intepat.

-De ce vorbesti asa cu mine? Contina el totusi.

-Pentru ca sunt stresata si vreau sa m-a lasi in pace. Ce nu pricepi? Aproape tip eu la el.

-Deci la ce sectie esti? Rosteste el.

-Murala, ii raspund eu sec. Chiar nu am chef de tine acum, chiar nu poti sa m-a lasi in pace? Ripostez eu in continuare.

-Tu stii cine sunt eu! Zice el increzator.

-Chiar nu-mi pasa, spun eu cu scarba.

-Si daca ar fi seful caminului, intervine amicul lui.

-Da' sigur, ironizez eu. Si chiar de-ar fi, nu am facut nimic rau, nu poate sa-mi faca nimic.

In momentul acela a venit Sandra, a da, am uitat sa mentionez, Sandra este noua mea colega de camera si a sugerat sa mergem in camera noastra noi si alte cateva persoane, daca tot este sambata seara si poate gasim ceva amuzant de facut. Pana la urma ne-am hotarat sa ne jucam "Popa prostu' ", dap ce sa spun, lipsa de ocupatie. Iar in timpul asta a aparut si Shane pe aici, dar stiu ca tipul asta este insistent dar nu gluma. Si ca sa vezi s-a asezat exact langa mine, dap, n-am ce spune, m-ai lasati-ma dracu in pace, tipii astia chiar au prea multa lipsa de ocupatie si de enervat alte persoane care sunt cu nervii la pamant din cauza scorpiei aleia de Jean.

Ca sa observ ca pana la sfarsitul serii Shane a tot stat lipit de mine, si lipit insemnand ca m-a pipait tot timpul si mi-a miros parul. Am incercat sa-l indepartez dar... e prea insistent. Imi sopteste numele la ureche, ar trebui sa m-a cam controlez si asta fac.

*

Dimineata eram cu totii epuizati, cred si eu, a fost o noapte a naibii de lunga. Dimineata m-am trezit vorbind cu o tipa, care se parea ca-l cunostea pe Shane destul de bine.

-Am observat ca nu te intelegi prea bine cu Jean, spune ea deodata.

-Dap, chiar deloc. De ce? Intreb eu suspecta.

-Sa stii ca e sora lui Shane!