Reality or dream

                                                                 Reality or dream

                                                                       Capitolul unu

  Ochii lui caprui, uriasii se plimbau cand la mine, cand la berea din fata lui.

Nici nu stiam ce sa zic, nu am nimic in comun cu el si in plus prefer sa stau in camera de la camin sa desenez, decat sa pierd vremea cu el si cu prietenii lui.

Imi ridic mana sa iau paharul cu suc, dar ma opresc, imi urmareste orice miscare as face.

Dupa vreo zece minute ma scuz ca am de lucrat pentru facultate si plec.

      Sunetul raului cristalin si briza calda de vara ma relaxeaza complet. In drum spre metrou ma opresc sa-mi cumpar o inghetata cu vanilie. Imi iau cu atentie cornetul cu inghetata si ma intorc brust, iar inghetata mea...ei bine, ea este pe tricoul unui tip, care ma priveste amenintator.

-Scuze,reusesc eu sa rostesc intr-un final, cu o voce inocenta.

-Ai noroc ca sunt in toane bune,pustoaico! Altfel o pateai! Dispari din fata mea! Maraie el la mine.

  Corpul plin de muschii incepe sa se incordeze si sa se apropie periculos de mine si-mi sopteste la ureche:

- Sau preferi sa-mi platesti in natura? Ochii albastrii verzui cu tenta de auriu erau tot mai aproape, iar nasurile noastre aproape se ating.Pielea foarte deschisa, iar buzele carnoase intredeschise ma ingrozesc.

  Nici macar nu ma pot misca. Am inghetat complet de frica, iar lacrimile o iau amenintator pe obrajii.

Imi sterge usor cu varful degetelor o lacrima, picioarele mi se inmoaie,doar ca reuseste sa ma prinda la timp inainte sa fac contact cu pamantul.

Ma ia in brate si ma aseaza pe cea mai apropiata banca.

-Hei,doar glumeam,e doar un tricou.Vede ca inca sunt speriata si continua:

-Serios, vocea atat de groasa si sexy ma ameteste si mai rau. Unde locuiesti? Ma intreaba el precaut.

-Ce?! Rostesc eu speriata.

- Ca sa te duc acasa,in nici un caz nu te las sa mergi singura in halul asta! Rosteste sigur pe el.

- Dar?Nici nu apus bine sa ma impotrivesc ca ma ridica in picioare si incepe sa ma conduca spre parcare.

Inchid ochii putin sa-mi revin si aproape tip la el:

-Nu plec nicaieri cu tine!

Ma ia repede pe sus ca pe un sac de cartofi si ma arunca pe unul dintre umerii sai. In cinci minute suntem deja in masina lui, cu centura pusa.

-Imi spui unde stai sau preferi sa dormi la mine?Spune el ridicand din sprancene.

-Ufff...caminul UNarte.

  Tot drumul nu face altceva decat sa ma priveasca pe furis, incercand sa se concentreze pe drum.

Cand ajungem cobor rapid din masina si ma indrept spre poarta. Ma prinde din urma si se opreste in fata mea.

-Poti macar sa-mi spui numele tau? Spune privindu-ma curios.

-Andreea, Andreea Logan.Rostesc eu in cel din urma, oftand puternic, apoi dispare fara sa mai spuna ceva.