Vibes | Changlix [română]

BETTER OFF DEAD

"Stau pe aici."

Changbin putea să-l simtă pe Felix cum și-a întărit strânsoarea în jurul taliei sale, nepermițându-i să înainteze, ceea ce l-a făcut să zâmbească inconștient către vânt.

"Coboară. Hai să ne uităm la cer împreună."

Băiatul de pe balustradă doar a dat din cap aprobator. Și-a pierdut cuvintele la cât de mult îi pasă defapt lui Felix. Mintea îi juca feste, făcându-l să creadă fix invers dar când fapta era chiar în fața ta, normal că nu o să îți crezi mintea.

Felix l-a ajutat să se dea jos până când picioarele sale au aterizat în siguranță pe pod, mai aproape de margine ca Changbin să nu fie și și-a împleticit degetele cu ale celuilalt, nedorind ca acesta să dispară în vânt.

Mâinile lor prinse strâns împreună au trimis șocuri electrice în corpul lui Changbin dar le-a ignorat.
A dat vina pe vânt dar nu era prost. Știa că nu era vântul, dar nu a spus-o niciodată

"Tata sa venit acasă," a fost tot ce a spus Changbin înainte să închidă ochii. Deși Felix nu știa cam nimic despre tatăl lui Changbin, a văzut că era suficient să îl facă pe celălalt în felul ăsta, deci cu strângere liniștitoare a mâinii sale, și Felix a închis ochii. Nu a vrut să spună nimic; speriat că dacă ar fi spus, Changbin ar fi plecat în fugă. Nu avea curaj deloc în seara asta.

Câteva minute mai târziu fără niciun schimb de cuvinte, Felix a vorbit. "Cerul e frumos în seara asta."

"Ochii tăi nici nu sunt deschiși."

Felix și-a încruntat sprâncenele și și-a întors capul în stânga, uitându-se la celălat cu curiozitate. "Ai stricat momentul," a glumit el dar nu a primit un râs niciodată.

"În ce lume dată dracului trăim, Felix."

"Știu."

Din senin, Changbin s-a ridicat, făcându-l și pe Felix să facă la fel și a țipat din toțirărunchii. "Du-te dracului!" a țipat către cer dar vântul i-a purtat strigătul în uitare.

I se tăiase respirația și era pur și simplu obosit de tot.
Vroia să doarmă dar nu reușea niciodată.

"Lasă-mă să te duc acasă," Felix a zis în sfârșit după ce l-a tras pe Changbin mai aproape de capătul podului, departe de oribita lunii din jurul gândurilor lui nocturne.

"Nu vreau să mă întorc."

"Atunci lasă-mă să te duc la mine acasă."

Changbin doar și-a scuturat capul, ochii lipiți de pământ în tristețe. "Nu vreau să deranjez."

Felix a continuat să-l tragă după el, rupând crenguțe sub picioarele lui în timp ce mergea pe cărarea murdară dintre copacii înfricoșători.

"Nu aș fi zis asta dacă aș fi crezut că ai deranja."

Changbin doar a zâmbit slab, gândul că Felix ar minți era ținut prizonier departe de mintea lui de către sănătatea lui.

După ceea ce a părut ca ore de mers când defapt au fost doar 20 de minute, au ajuns într-un cartier cu case aliniate cu trotuarul. Casa lui Felix arăta la fel ca unele sau altele , ca toate celelalte, dar se simțea diferită. Nu era nicio mașină în fața casei și nici ferestrele închise. Felix mereu își lăsa fereastra deschisă ca să simtă briza nopții suflând.

"Bine ai venit la Hotel Lee, unde tot ce primești e gratis!" cel mai înalt a exclamat cu o voce prostească pentru a destinde atmosfera. A intrat pe ușa din față, Changbin în urma sa și părea că nu mai era nimeni altcineva acasă.

"Ți-e foame?" Felix a întrebat în timp ce a închis și încuiat ușa pentru că criminalii să nu poată intra. Când Changbin a răspuns dând din cap în semn că nu, Felix a râs și l-a condus în josul holului spre camera lui

"Obosit, presupun. A doua ușă pe stânga e baia. E efectiv față în față cu camera mea, în caz că ai nevoie."

A deschis ușa, dându-i voie lui Changbin să intre primul. Camera lui Felix era simplă și drăguță. Patul lui era făcut foarte frumos și un raft mic ținea carte peste carte, una lângă alta până era complet plin. Un laptop se afla lângă patul său, lângă o lampă și o priză. Camera lui Felix păstra emoția de "adolescent" peste tot prin ea. Era obișnuită.

"Ia patul, eu o să dorm le podea. M-aș duce pe canapea dar nu vreau să te las singur." a chicotit, mergând către o ușă albă despre care Changbin și-a asumat că era dulapul. S-a uitat în jos către picioarele sale și a observat că încă purta pantofii așa că i-a dat jos rapid, punându-și la piciorul patului lui Felix.

"Prinde."

S-a întors doar ca să se aleagă cu o față plină de haine negre. O pereche de pantaloni de training, mai exact.

"Nu e confortabil să dormi în blugi. Schimbă-te aici," Felix a spus înainte să iasă din cameră, ținându-și propria pereche de pantaloni de training și a intrat în baie.

Changbin s-a schimbat repede, având senzația că cineva ar putea intra în orice moment. Pantalonii erau mari și stăteau largi pe șoldurile lui, oferindu-i chiar mai mult confort.

Felix a bătut la ușă după câteva minute și a intrat odată ce Changbin a spus că e în regulă să intre. S-a dus la dulapul lui, aruncând hainele pe care le-a purtat înainte în coșul de rufe, în timp ce a apucat o pernă și o pătură de rezervă de pe raftul de sus

"Trezește-mă dacă ai nevoie de ceva," a spus înainte să își găsească un loc pe podea, lângă pat, unde sa doarmă. S-A uitat la celălalt încă odată cu un zâmbet, înainte să se ghemuiască sub o pătură albastru închis.

Cu toată sinceritatea, Changbin s-a simțit vinovat pentru că Felix dormea pe podea dar nu s-ar fi pus în pat, având pe cineva aproape, dormind lângă el
Se simțea doar prea stânjenitor deci în final rezultat în a se întinde fără niciun cuvânt.

"Somn ușor."

Changbin a zâmbit timid pentru sine încă odată înainte să șoptească, pleoapele căzând grele. "Și ție."

V-am spus că o să fie lung.